31 decembrie 2012

Happy new year!

[01.01.13  02:20]

[ vrut.ganduri asternute.lipsa. stare. mult timp]

Tot vreau sa.mi doresc ceva...la 00:00 m.am bulibasit si n.am stiut ce sa.mi doresc mai mult decat sa port cu mine cat mai mult starea asta <3 . Am trecut din nou un prag..la fel ca si in alti ani..cu aceeasi strangere de inima si emotie coplesitoare pe masura ce numaratoarea se apropie de punctul culminant..dar cu alta stare in stomac...si ma uit acum in jur la toti protagonistii povestii din seara asta si simt ca plutesc, ca.s neutra, ca.s transparenta, ca.s luminoasa.

Lucrurile se intampla in graba. Ma pun de.a curmezisul si vreau sa imi iau timp sa inteleg ce se intampla..sa catch up si apoi sa pornesc. Desi merg in fata, m.am intors cu un an jumate in urma cand veneam din Barcelona <3. Atat de mult am asteptat! Si ma imbata bucuria unui cap gooooool, a unui suflet liber si linistit!

Iau din 2012:
- un pic de rabdare pe care am invatat.o
- learningul care m.a ghidat tot anul- we have a choice..mereu putem alege cum sa facem lucrurile...si uite asa am pus pe foc costumul de victima...muuuuaaahhhhahahhhha
- atasamentul fata de lucrurile/oamenii simple/simplii
- placerea de a darui din suflet oricui si orice fara nicio asteptare

...or mai fi si altele dar acum merg la dans!

La multi ani!!!

2 decembrie 2012

Silence

Noncomunicarea este o forma de comunicare si transmite chiar mai multe mesaje decat ar putea vreodata cuvintele sa o faca..care e mesajul tau?
E atat de greu sa intelegi tacerea! Si totusi atunci cand o accepti devine foarte confortabila.


20 noiembrie 2012

Eleganta ariciului


"E un in-afara-timpului in timp...Cand am simtit pentru prima oara acest abandon desfatator, care nu e cu putinta decat in doi? Acea tihna launtrica pe care o incercam cand suntem singuri, acea certitudine despre noi insine in linistea singuratatii nu sunt nimic in comparatie cu aceasta lasare a lucrurilor sa mearga de la sine, sa vina de la sine si sa vorbeasca de la sine, care se traieste cu celalalt, in tovarasie complice...Cand am simtit pentru prima oara aceasta odihna fericita in prezenta unui om?
Astazi este prima oara"

Muriel Barbery - Eleganta ariciului


"Esti tare plutitoare saptamana asta!"
De aceea!

m.

18 noiembrie 2012

Cum am devenit rotunda

"Atunci cand traiesti mai multe experiente, devii mai rotund, nu mai esti colturos si incrancenat. Spre deosebire de adolescenta, acum nu mai sunt incapatanat, am mai multa rabdare. Nu-mi mai doresc gloria pe care mi-o doream atunci, sunt mai relaxat. Schimbarea nu exista, de fapt se slefuieste caracterul cu care te nasti. Si cred ca sunt mai slefuit acum." Andi Vasluianu




...si cata dreptate are..daca as fi stiut ca fiecare noua experienta ma face mai rotunda de fapt, m-as fi bucurat mai tare in proces?

M.

3 noiembrie 2012

Azi, peste un an...

[Click si totul s.a reconfigurat conform cerintelor tale...it's that easy, isn't it?]

Azi, peste un an cand ne vom intalni intamplator pe strada vom arata la fel (poate doar lungimea parului o sa difere), dar vom fi altii. Simt ca suntem deja si asta ma sperie uneori...de exemplu acum cand as vrea sa fug la tine sa-ti povestesc ce s-a mai intamplat in viata mea de cand ai plecat. Acum, in toiul noptii cand imi vine sa te intreb pentru a nu stiu cata oara cand ai sa (re)vii..dar ma abtin pentru ca imi dau seama ca asta ai ales si poate ca asta e bine acum pentru tine...si intre timp I'm doing just fine...ah!da! Si asta ma sperie...este posibil oare sa fie atat de simplu, sa vina lucrurile atat de firesc? sa fie atat de lin si nou si bun? Tu ce crezi? As vrea sa-ti pot povesti...si as vrea sa te bucuri cu mine. Azi, peste un an vom putea face asta..sunt precisa!

Azi, anul acesta...mai am dileme si intrebari. Azi, anul acesta mai sunt cum ma stii. Azi, anul acesta folosesc multe lucruri pe care le-am invatat impreuna. Azi, anul acesta ma simt o versiune buna a mea si culeg roadele unei atitudini relaxate. Azi, anul acesta ti-as povesti o groaza pana dimineata!...Azi, acum mi-e un dor sufocat de prietenul meu si tot repet asta in gand cu capul pe perna in speranta ca ma vei auzi...si daca ma auzi, te intereseaza ce-ti spun?

O sa-mi treaca intr-o zi si restul va fi tacere probabil...dar pana atunci se mai zbate ceva in mine si mai castiga uneori lupta dintre ratiune si simtire pentru ca na....oameni suntem si momente de slabiciune avem cu totii...

Azi, peste un an...cum va fi oare?!? Tu stii?

28 octombrie 2012

Luna plina


Aseara a fost luna plina, ai vazut-o? Ti-am vorbit. M-ai auzit?

Nu-mi amintesc care a fost momentul in care ti-ai scris numele in spatiul liber al lunii, dar de atunci il vad mereu acolo. Mintea se joaca cu momente de demult. Aseara am zabovit un pic asupra noptii in care am dat ora inapoi impreuna. Tu oare mai stii? De ce fac asta in continuare? De dor probabil..

m.

24 octombrie 2012

Transformare

"Nu interactionez bine cu oamenii atunci cand ma aflu in grupuri mari de persoane necunoscute" era statement-ul cu care am aparut in fata a 20 de oameni (abia cunoscuti) in cadrul unui training din Olanda (in iarna). Dupa vreo 20 de minute de intrebari bine gandite si raspunsuri cat se poate de sincere, dar mai ales detaliate (pentru ca dincolo de faptul ca stiam ca este o simulare, imi doream cu adevarat o pista spre care sa ma indrept) trainerul ne intrerupe adresandu-mi-se oarecum amuzat "As vrea sa te uiti in jurul tau acum si sa imi spui ce vezi" si, inainte de a avea ocazia sa descriu cate perechi de ochi vad in jurul meu, adauga "Nu cumva ceea ce tocmai ai facut se incadreaza in tipul de activitate despre care spui ca nu intra in zona ta de confort?! Nu esti tu cea care a facut asta?".

Au trecut (prea) multe luni de atunci si inca imi revine uneori in minte momentul acela in care mi-am dat seama ca am ramas cu niste impresii invechite despre mine, despre ceea ce pot face. Pentru ca nu, n-am  exagerat nicio secunda cand spuneam ca ma blochez cand sunt "bombardata" de prea multa informatie si nu mai stiu cum sa ma port in grup. Totusi acum lucrurile stau un pic diferit...de cele mai multe ori nu pentru ca nu repet comportamentele cu care m-am obisnuit deja, ci pentru ca am puterea sa constientizez ce fac si pot schimba macazul. Iau foc asemenea hartiei de ziar, ca intotdeauna. Ceea ce este diferit astazi este faptul ca,  dupa ce ma calmez, am puterea sa ma gandesc si la celelalte laturi ale probleme fara sa mai tin supararea saptamani intregi. Usor, dar sigur am inceput sa renunt la orgolii si sa fac lucrurile cum le simt/cand le simt fara sa le pun in legatura cu actiunile celuilalt. Am invatat (desi mai am multe module pana devin maestru) sa vorbesc atunci cand trebuie, cand face diferenta. Ma trezesc uneori in mijlocul unor discutii placute si confortabile cu persoane pe care le intalnesc pentru prima oara in viata si rad pe interior cand imi dau seama ca este ceva natural. 

Oare cine voi fi peste 30 de ani? Cat de multe lucruri se vor schimba in mine si in felul in care (re)actionez? Cate transformari poate suferi un om pe parcursul vietii? Pot afecta acestea structura de baza a unui individ? Sunt sigura ca s-au scris multe articole pe tema asta si probabil ca tot atatea se vor imprima in urmatorii ani...Astept insa cu curiozitate inlantuirea evenimentelor in povestea mea ca sa pot vedea unde ma va duce..sper ca departe de punctul in care sunt acum :) Astazi ma bucur sa-mi dau seama ca lunile astea nu au trecut fara urma...

m.

22 octombrie 2012

c.LOSE.r




Larry: Alice, tell me something true.
Alice: Lying's the most fun a girl can have without taking her clothes off - but it's better if you do.
--------------
Alice: I don't want to lie. I can't tell the truth. So it's over.
------------
Anna: Love bores you.
Dan: No, it disappoints me.
------------
Alice: Why isn't love enough?


..... jucand "Closer", poti deveni "C(apital) LOSER", in timp ce jocul in sine devine un trio taios: "C(heat)-LOSE-R(omance)". Frumos film!
R. 

21 octombrie 2012

(Lack of) Patience


Unii au venit pe lume in pachet de fiinte rabdatoare, intelegatoare si cu voci-pansament. Altii s-au scaldat in lacul nerabdarii, al agitatiei si al lui vreau-aici-si-acum. Pentru cei care vor sa-si schimbe (din diverse motive) obiceiurile s-au inventat in societatea moderna infinite metode de "calmare" a firii. La unii functioneaza de minune. La altii este un pic mai greu procesul...cu vointa de fier vor reusii totusi. Pentru ca, nu-i asa?! Totul se invata in ziua de astazi si nu e lucru (bun sau rau) cu care sa nu te obisnuiesti in final...spun din experienta ca pana si ceaiul de pelin va fi acceptat de organism dupa cateva zile de chin :)

Rabdare?!?- N-am invatat-o inca.....dar este in planurile de viitor :) Dar cata provocare este cand rabdarea intalneste nerabdarea si trebuie sa danseze impreuna....

m.




17 octombrie 2012

+ cu - egal 0

Om pentru care esti un minunat- om care te-ar ciopli in toate partile esentiale = om pentru care costumul sport si rochia rosie sunt tot una

Ce se intampla?



Ce se intampla atunci cand te plimbi fantomatic prin propriu-ti present?

Se intampla sa uiti usi deschise pe care sa le gaseasca niste necunoscuti care se vor incapatana sa exploreze spatiul ce li se va dezvalui in fata.
Sau se poate intampla sa pierzi cheia de la casa in timp ce esti blocat pe dinauntru si sa ramai captiv al propriilor ganduri, dorinte sau frici pentru prea multa vreme.
Se mai intampla sa se agraveze miopia si sa ajungi sa nu mai vezi prea bine nicio persoana care sta la o distanta mai mare de 5 cm de tine…o vei putea simti cateodata…dar nu o vei vedea cu adevarat nicicand. Ea va sta pentru o vreme in jurul tau si intr-o zi va disparea. E simplu.
Se intampla tot ce indraznesti sau nu sa gandesti sau tot ce iti doresti sau nu sa se transpuna in realitate.

Concluzionand, se intampla…viata.

15 octombrie 2012

Atemporal/ aspatial



Adevarat!

Cum la fel de adevarat este ca distanta poate aduce oamenii impreuna ( mai calzi, mai adevarati, mai sinceri). Sau ca doar relatiile adevarate rezista incercarii timpului si a distantei. Si da, dubiile si neincrederea distrug orice in calea lor, independent de distanta sau timp. Timpul poate sterge chiar si liniile invizibile de la inima la inima sau le subtiaza atat de tare incat nu le mai vad nici cei care aveau ochi pentru ele. Timpul pacaleste doar pe cei slabi, care nu au incredere. Recunosc! Ma indoiesc si eu uneori...dar asta doar pentru ca e  interesant sa fie si cu drame...Tot port cusaturi in piept din ziua in care mi-a fost lipit firul de culoare intensa. Sta in tensiune, asa ca poate a rezistat incercarilor timpului.

m.

30 septembrie 2012

Stop

(Wake me up when september ends....sters sau prafuit...parca contrastant...de ce oare? )


Parca-mi vine sa strig STOPPPP...si sa se opreasca totul in jur...sa se opreasca intai motorul pentru ca am obosit de la atatea momente cu turatii la maxim, apoi sa iasa din scena toti figurantii fara de care piesa  are inca un sens, As continua cu oprirea caruselului in care ma aflu, pentru a mai avea timp sa-mi dai seama unde vreau sa ajung. Mi-as schimba obiceiul prost de a tot ingera ciorba reincalzita si m-as apuca sa invat retete noi. Poate as perfectiona-o pe cea proaspat invatata sau poate as investi timpul in altceva si mai nou si mai datator de energie buna. Sunt multe de facut si sa schimbi peisajul nu-i intotdeauna solutia potrivita.
Pot dezbate la infinit despre "ce", "de ce"....dar acum nu vreau decat sa aflu....eu, cum pun stop?  

m

26 septembrie 2012

Aidan vs. Mr. Big



Mi-amintesc de multe nopti albe din vara lui 2010 cand macam Sex and the city pe paine. Nu il vazusem niciodata de la cap la coada si cand a aparut SATC The Movie 2, trebuie sa recunosc ca nu prea am inteles substratul intamplarilor pentru ca imi lipseau detalii importante referitoare la istoria personajelor. Nu am avut de ales si am inceput sa "cercetez", astfel incat sa inteleg despre ce era vorba...si nu m-am mai oprit decat la ultimul episod din sezonul 6 :) 
Eu l-am iubit intotdeauna pe Aidan si nu am inteles de ce Carrie se intorcea mereu la Mr. Big....de ce cand ai pe cineva minunat langa tine, care te iubeste total si vrea sa isi petreaca tot restul vietii cu tine, inima ta vibreaza tot mai puternic atunci cand il vede pe celalalt..omul care te ridica si te coboara, care te poarta in zone in care nu ti-ai dori neaparat sa ajungi, acolo unde intalnesti durerea si dezamagirea. Pentru mine Aidan era perfect...acum insa imi dau seama ca ar fi fost calea cea simpla...nu neaparat cea fericita. Nu e suficient sa fie totul ca la carte, daca este linie dreapta. Nu este suficient sa ai tot ce ti-ai dorit vreodata, daca inima ta nu vibreaza la nimic din toate astea. Nu e suficient sa ai usa deschisa in viata unui om, daca nu iti doresti cu adevarat sa fii acolo. La fel cum nu este suficient sa acorzi unei persoane spatiu in programul tau, daca nu-i faci loc si in inima ta. 
Carrie a stiut ca nu acolo in acele brate puternice va gasi fericirea pe care o cauta...a stiut ca acolo va gasi liniste si confort, iubire si grija, dar ca ceva va lipsi intotdeauna....oare cum iti dai seama de asta? Oare caldura pe care o simti dupa un timp de relatie poate fi doar un fel de afectiune/drag care nu se va transforma niciodata intr-o mare iubire? E normal sa gasesti ce cauti in oameni diferiti? Sa ai senzatia ca doi sau mai multi oameni ar face omul perfect, daca s-ar contopi. Oare trebuie sa prioritizam, sa stabilim rece si matematic ce e mai important pentru noi si sa ramanem la cele cateva puncte alese...sau mai bine ar fi sa continuam cautarea pana in momentul in care vom gasi omul care sa atinga cate un pic din fiecare coarda sensibila?
 De obicei relatiile se construiesc avand la baza criterii total irationale. Pot avea inceputuri intense sau calme si ar fi bine sa contina macar un strop de atractie si un pic mai multa curiozitate in legatura cu persoana de langa. Cand stii ca mergi in directia corecta?..probabil ca simti. Cand ar fi mai bine sa te opresti? Poate chiar acum...poate mai tarziu.
O vorba din batrani spune ca ar trebui sa invatam din greselile altora, in timp ce alta spune ca este bine sa facem proprile greseli ca sa tragem singuri concluziile..Probabil ca amandoua se aplica la fel de bine, totusi eu inteleg cel mai bine ceva dupa ce experimentez. Revenind la Carrie, astazi imi este foarte usor sa inteleg de ce a fost mereu Mr. Big si de ce Aidan nu a avut niciodata o sansa reala....Sigur, vorbim despre un serial, despre o fictiune...dar sunt convinsa ca exista in intreaga lume milioane de Carrie, care au renuntat la Aidan-ul lor pentru un Mr. Big calator...care au refuzat sa fie linii drepte, si au indraznit sa urce si sa coboare in cautarea iubirii complete..

Inchei cu doua citate din Carrie:

"I am someone who is looking for love. Real love. Ridiculous, inconvenient, consuming, can't-live-without-each-other love. "

Later that day I got to thinking about relationships. There are those that open you up to something new and exotic, those that are old and familiar, those that bring up lots of questions, those that bring you somewhere unexpected, those that bring you far from where you started, and those that bring you back. But the most exciting, challenging and significant relationship of all is the one you have with yourself. And if you can find someone to love the you you love, well, that's just fabulous.

m.

13 septembrie 2012

Caut vis pierdut..

De ce visul altcuiva pare uneori mai indraznet, mai frumos, mai palpitant decat propriul vis?
De ce daca bate vantul mai tare copacii se inclina?

Poate pentru ca e toamna..si e normal sa fie asa.
Poate pentru ca uneori nu suntem convinsi de ceea ce ne dorim si visul trebuie validat.

m.

31 august 2012

Ultimul punct de pe pagina asta


Nematerial
Iluzoriu
Inselator
Vindecator
Revelator
Invatator
Scurt
Nemasurabil
..si lista este infinita

(timp)
 ***
M-am tot gandit cum sa scriu despre sfarsitul acestei veri si sa ma feresc in acelasi timp  de clisee …grea misiune, mai ales ca zaresc tot mai multe mesaje legate de schimbarea anotimpului…de fapt, nu se schimba nimic…totul este doar un consens la care cu totii, voluntar sau involuntar, am aderat. Da, oficial este toamna, dar ma intreb care este diferenta intre vineri si duminica? Se misca timpul altfel? ....Nu prea, insa parca tot as vrea sa arunc o privire scurta in urma, cat sa imi asez experientele in ordine, sa le constientizez ca sa le pot accesa cand este cazul. 
Am auzit multe persoane spunand ca atunci cand vor sa isi puna gandurile in ordine se apuca sa faca curat sau sa schimbe ceva in apartamentul in care locuiesc. A schimba ceva in plan fizic, in obiceiurile zilnice sau (in mod programat) in comportament poate fi de multe ori calea catre gasirea unor raspunsuri mult cautate...Nu am stiut asta pana de curand...sau daca am stiut-o, nu am realizat si m-am prins in dansul absurd al intrebarilor incuietoare. 
Imi amintesc un 1 iunie incordat si un „nu-mi fac griji pentru ca oricum nu ai avea curaj sa faci asta”. Apoi vine un 31 august mult mai relaxat si plin de energie buna. Acum stie ca am curaj si ca pot face chiar mai multe. Asta este conturul general, sunt capetele firului de ata, care s-a tot lasat purtat de vant. Are multe noduri pe alocuri, dar are si portiuni line si fine. Am mesterit mult la lucrarea asta abstracta care s-a trasformat mereu in altceva. 
***
Mi-a povestit Mara de la patru cum fuge cand intra in zone gri, cum incearca sa nu mai fie impulsiva si cum asculta mai cu atentie povestile celor din jur. Si-a schimbat de curand ochelarii si era foarte incantata ca vede altfel prin ei. A incercat sa imi explice ca percepe diferit realitatea, ca descopera noi nuante ale lucrurilor si ca vede liniute intre infinitul negativ si cel pozitiv. Am gasit-o vesela si relaxata, tot cu griji, dar mai luptatoare acum. A avut o vacanta de vara plina de surprize, picurata cu ceva oameni noi si legata de aceiasi oameni dragi. A calatorit cand a avut nevoie de o evadare, s-a inscris la maraton cand a simtit ca altfel nu se mai poate si a exersat tacerea. Acum merge pe sarma, pas cu pas..
***
Mereu este vorba despre oameni si-mi pare cam ciudat. Dar langa oameni (chiar si necunoscuti) nu te poti plictisi. Uneori, pe baza unor criterii inca greu de stabilit, ne alegem unul din multime si incepem sa-l devoram. Sa-l desfacem foaie cu foaie, ca pe o ceapa, pana ajungem in sufletul lui, pana ii ghicim temerile si ii aflam placerile. Si nici atunci nu ne oprim pentru ca este un joc molipsitor si mereu vrem mai mult. Poate sa se arda rapid acest interes sau poate sa dureze o vesnicie...in functie de jucatori. Un an este mult sau putin? Mai ai foi goale in caietul tau?
***
Ce minune ca esti.
Ce mirare ca sunt.

...inima pare sa bata mai rapid in septembrie, in vreme ce timpul pare sa aiba tot mai multa rabdare, asa ca hai sa....let it be

m.

29 august 2012

Dur-e-rea


'Durerea este stranie. Durerea apare, ZDRANG, si se instaleaza, te ia in brate. E reala. Si, pentru oricine te priveste , pari caraghios. E ca si cum, brusc, ai fi devenit idiot. Nu exista leac pentru ea decat daca stii pe cineva care intelege ce simti si stie cum sa te ajute".

[...]

"Jonglam cu vieti si suflete de parca erau jucariile mele. Cum ma puteam numi barbat? Din ce eram facut?"

Femei, Charles Bukovski


dar eu?! Eu sunt externata fara aviz....
R.


25 august 2012

With or without you?

- sa stii ca stelele se vad muuuuuult mai frumos in vama
- depinde cu cine le vezi :-)
- clar! Daaaaar, daca le vezi cu aceeasi persoana in bucuresti, respectiv vama, in vama arata mai bine... adica se vad mai multe :-P
- hmmmm nu cred pana nu vad
(avea dreptate...sunt multe si-ti vorbesc in limbi neintelese)
M.

14 august 2012

Realitatea musca si doare

Am visat mereu sa am stomacul plin. Nu plin de mancare dupa o masa copioasa, ci plin de emotii bune, cum imi place sa le numesc.
Am visat sa port in mine o iubire MARE, care sa ma copleseasca de fiecare data cand respir. O iubire care sa imi reconfigureze universul, care sa sape adanc si sa ma faca sa descopar resurse pe care nici nu le banuiam.
Am asteptat mereu sa mi se intample ceva ca in povesti. Ceva MARE si bun care defineasca intreaga viata, sa povestesc cu stralucire in ochi cum din punctul respectiv lucrurile s-au scurs diferit.
Am sperat mereu sa pot sa fac un lucru MARE, care sa schimbe ceva in jur, care sa conteze.

Mai dureaza. WIP.

Am cateodata sentimentul ca ma departez de telul meu cel mai inalt. Ma cuprinde cateodata o neputinta cu care nu resuesc sa lupt pana la capat. Musca banalitatea din mine. Ma vaneaza monotonia.Calc in micime cateodata. Se dau razboaie. Raman obosita si fooooarte trista. Scade imunitatea sub nivelul marii. Ataca panicile si cotropesc bucata cu bucata tot sufletul. Sufletul care in alte zile reuseste sa zboare pana aproape de cer, care viseaza colorat.

O sa vina. Intr'o zi.

Surprind ritmul cand lenes, cand alert al propriei vietii si nu conteneste sa ma uimeasca. La EKG imi dau usor seama. Sufar de idealizare. Caut tratament!

R.

12 august 2012

Muzeul de Istorii

Istoria care se preda la scoala s-a petrecut demult. Istoria se numeste asa pentru ca vorbeste despre intamplari semnificative in viata unei comunitati, tari sau chiar al unul continent. Totusi, unde se preda istoria individului? A UNUI individ? Isotria ta va ramane scrisa undeva?

Am simtit mereu ca oamenii sunt niste muzee ambulante. O combinatie intre muzeul de trairi si muzeul de geografie, poate si o camera din muzeul de experiente, unite intre ele de holul lecturii. Aceste muzee se viziteaza sau nu. Au intrarea libera sau nu. Sunt dedicate unui public restrans sau nu. Sunt diferite, sunt mobile, sunt in permanenta dezvoltare, renovare, lansare. Sau nu.

Mi-e drag mereu sa vizitez astfel de muzee. Le caut, bat la usi, stau la coada, fac programare, ma hranesc din asta. Nu ma mai satur sa aud povesti de oameni dragi, oamei care isi construiesc frumos traseul si au grija ca spatiul lor sa fie unul cat se poate de primitor si de placut, luminos si curat. Ii iubesc pe oamenii care vor sa faca din muzeul lor un nou Louvre, care lucreaza constant la dezvoltarea si promovarea propriilor istorii pe care le traiesc si le povestesc cu bucurie si pasiune.

Intalnesc la tot pasul spatii mici, intunecate, intortocheata, pline de igrasie si umbre. Sunt acele muzee uitate de proprii lor proprietari, cei care nu isi asuma rolul, cei care asteapta sa apara cineva care le va face curat in ograda, cei care sunt lasi si fricosi. Aceste spatii ma intristeaza profund. Se intampla cateodata sa ma opresc o vreme si sa incerc sa fiu eu omul acela care face curat. Imi dau seama curand ca nu eu detin cheia acelui locsor. Sper doar ca exemplul meu sa fie punctul de pornire pentru renovarea unui viitor muzeu de vizitat. Las un geam deschis si merg mai departe. Nu fara OFuri.

R.

1 august 2012

neintelesuri

astazi ma intreb daca si tie ti-a fost vreodata dor de zilele alea de vara..

..cand ma invatai sa scuip cu apa?
..cand ne plimbam prin Romana fara sa ne zicem nimic?
..cand ma luai la sala cu tine si radeai de mine ca nu stiu sa folosesc aparatele?
..cand ne-am furisat de la birou ca sa iti cumpar pantaloni de plaja?
..cand ne-a batut soarele roz si am ascultat muzica aia atat de frumoasa pe plaja?
..cand ne-am imbaiat in parfum doar ca sa alegem unul potrivit pentru tine?
..cand te distrai pe seama mea ca nu stiu sa inot?
..cand faceam conferinte noaptea pe mess sa te facem model?
..cand mi-ai obligat sa ma uit cu tine la un film de groaza desi stiai ca imi e frica?
..cand m-ai intrebat prima data daca ma duc la o intalnire?
..cand mi-ai cunoscut bunicii si te-ai simtit ca acasa?
..cand fumai in curte si faceai ochii mici la fiecare rotocol caruia ii redai libertatea?
..cand imi spuneai ca sunt deoportiva buna ca o maicuta si mica precum un somalez si ma suparam?
..cand citeai cartile mele dupa ce te bateam mult la cap?
..cand m-ai dus la Ateneu stiind ca va fi ok intalnirea cu mama ta?
..cand et. 18 a fost o altitudine potrivita pentru destainuiri?
..cand imi aduceai iaurt cu fructe la birou?
..cand faceam schimb de "melodia zilei"?
..cand mi-ai prezentat diversi oameni talentati din lume doar pentru ca tu te relaxai cautandu-i?
..cand zilele erau plictisitoare, dar gaseam mereu o culoare pentru ele?
..cand te rugam mereu sa ma inveti cum sa lucrez rapid si bine?
..cand credeai ca sunt tocilara si iti propusesei sa ma strici ;D?
..cand mancam clatite cu ciocolata si stateam lenes in leagan?
..cand te calcam pe picioare la dans pentru ca erai pur si simplu preeea inalt pentru mine?
..cand toate glumele dintr-o ora aveau sageata catre noi?
..cand priveam orasul de sus de la statuie?
..cand seara, noaptea, dimineata erau doar momente ale zilei- la fel de bune pentru discutii interminabile?


Habar nu am de ce, dar mie astazi mi-e!

                                                                                              ....dor de tine, prietene!
                                                                                                                             R.





30 iulie 2012

Fericire ascunsa

Poate este din cauza ca soarele bate mai puternic acum si lumina lui dezvaluie perspective noi sau poate ca e doar o iluzie care se va dilua in timp....cine mai stie?!
Te vad cu ochiul drept care este deschis..iti vad o parte din fata, in timp ce restul este afundat in perna mea moale. Te stiu pe jumatatea cealalta de pat si totusi este o surpriza sa te am aici...nu am ajuns niciodata in punctul in care sa fie ceva natural...mereu a fost o intamplare. Uneori ne privim in tacere si am vrea sa ne mai spunem cate ceva, doar ca sa putem continua discutia de pana atunci..am fi putut vorbi pana la infinit fara sa ne plictisim. As fi stat cu tine in acelasi pat un weekend intreg facand nimic si traind mult cu doar cateva pauze de masa cu meniu incropit. Sunt sigura ca nu ne.am fi plictisit :-) Eram fericita in diminetile in care te simteam pe pielea mea si parca nu voiam sa ne ridicam din pat...stiam mereu ca atunci se va sparge globul...nu m.am mintit niciodata crezand ca e mai mult decat a fost...am pariat mereu ca e mai putin de fapt...si cand nu mai fugi disperat dupa raspunsuri incep ele sa apara lin si revelator...nu scap deloc de senzatia asta grea din stomac dar ma bucur ca o am...ma bucur ca mi se aprind lumini, ma bucur ca sunt mai om sensibil decat stiam despre mine, ma bucur ca am experimentat vulnerabilitatea maxima si ca acum o port dupa mine asemenea unei etichete de la un famous brand. Sunt eu goala de aparente, haine si trecut.
Imi place sa ma las in grija ta si as face.o oricand fara teama, cu toate astea nu te.am lasat niciodata sa locuiesti in fiecare celula din corpul meu. Un paradox pe care cu greu mi.l explic. Te vad cu ochiul drept cum dormi profund si ma intreb cum ar fi daca ne.am lega un snur de la inima la inima...cum am simti apoi? Ar fi mai intens? Ar fi mai sincer? Ar fi mai putin egoist? Ar fi total? Ar fi adevarat?...



Ceasul suna parca mai tare ca sa ma trezeasca din vis si in loc de soneria banala, acum imi striga " nu va mai fi la fel dincolo de tocul usii". Si ma fac mica si mai trag de timp pentru ca imi place si pentru ca nu vreau sa se sparga baloanele colorate care ne tin sus. De fapt stiu ca alarma are dreptate si ca, desi acum ma stangi sincer si tare in brate, pe drum sper metrou nu ma vei tine de mana si abia imi vei mai spune ceva. Magneti ce se atrag si se resping cu forta. Ma doare puterea cu care ma respingi.
Era inceput de doi zero unu doi cand am exersat lenevitul pe salteaua tare de la munte. Parea chiar real ce se petrece si era pentru mine capcana timpului. Nu am invatat la gradinita sa vreau doar pe jumatate si nu i.am inteles niciodata pe colegii mei care faceau asta. Aici si acum il pot aplica cand nu imi pasa daca e alb sau negru, daca este azi sau e si maine. Acum mi.e un pic mai clar...desi imi plac trailerele, nu am vrut sa am franturi din poveste, momente unice care nu se vor mai repeta..si stiam ca pentru filmul asta nu imi ajungeau banii de bilet. Pentru unii..e mai bine cu ceva decat cu nimic, pentru altii este totul sau nimic..pentru mine nu stiu cum a fost.
Te.ai trezit deja si ai inceput sa mormai dragut in timp ce ma strangi de mijloc si ma tragi spre tine. Eu ma topesc in imbratisarea asta si ma rog sa dureze mai mult. Imi zic apoi in gand "mereu cand prind nisipul in mana el mi se scurge printre degete si ce pacat ca nu stiu cum sa fac sa.l tin cu mine". Mi.ai fugit de sub ochi pe alta plaja pentru ca a mea nu ti.a fost de ajuns si te.ai abandonat in bataia vantului..cand la nord, cand la sud intr.un dans absurd si rece. Eu am ramas pe partea mea de pat, privind la mana mea goala acum. "Am intarziat deja, hai la serviciu!"
E prea tarziu in noapte pentru a mai face o incheiere la acest vis povestit, asa ca zic simplu... frumos scurt.

P.S: ai stiut ca eram fericita cand iti simteam respiratia in parul meu? si ca la fel de fericita am fost cand te-am condus la usa in boxeri si in tricoul alb...

26 iulie 2012

De vara frumoasa ce e :)



 E mijlocul verii si se simte. Se simte pe piele si in suvitele de par care flutura in vant. Se simte in statiile aproape goale de metrou si in lejeritatea din trafic. Se simte in relaxarea si buna dispozitie de la birou, din coltul inundat de lumina care a devenit de curand noua noastra casa. Se simte in planurile de concediu si ganduri aruncate departe. Se simte in escapadele scurte din fiecare weekend-pentru ca vara nu ne-o petrecem in Centrul Vechi. Se simte in orele putine de somn si bronzul aramiu de pe umerii dezgoliti. Se simte in zambetul tatuat pe buze si in priviri senine. Se simte in noile hituri care rasuna la terase. Se simte in raze care lumineaza povesti noi si aduc oamenii impreuna, dimineata la rasarit de soare. Se simte pe plaja cu nisip fin si muzici bune. Se simte in varf de munte unde te simti stapanul lumii, impacat cu tine si cu cei din jur. Se simte in rochii vapoaroase care lasa genunchii la vedere si in platforme nude care pun gambele in valoare. Se simte in suflet si in respiratie usoara.


M.

25 iulie 2012

Poate..

" Nu imi pare rau ca m-ai mintit. Imi pare rau pentru ca de acum inainte nu voi mai putea avea incredere in tine." (nu imi amintesc unde am citit vorbele acestea si nici cui apartineau)
..sigur

24 iulie 2012

Iubire la zoo

Veverita: E un sentiment ciudat si placut cat de dor poate sa imi fie cateodata de tine chiar si dupa cinci minunte dupa ce ne-am despartit. E sentimentul acela in care parca ai un gol in tine desi n-ai stiut niciodata ca partea aceea ti-a apartinut vreodata

Bufnita: Te descopar cate putin de fiecare data. Te descopar exact cum te-am cautat in multe zburatoare inainte si cum te-am gasit cateodata, cate o farama. Am devorat farama si am inventat restul asa incat te-am savurat de multe ori inainte. Te-ai spulberat mereu caci erai doar in mintea mea. Iti lipsea un pic de legatura cu realitatea. Cam 80 g. 
Te-am gasit full version de aceasta data.Te pastrez! 

Ursul: Prea profund, prea devreme...

R.


20 iulie 2012

Slaba. La exterior sau la interior?


Tot mai des in ultima vreme aud lume minunandu-se de noua mea silueta (de care da, sunt foarte mandra), asa ca am inceput sa ma intreb daca e o diferenta reala sau doar o impresie. Nu m-am urcat pe cantar ca sa pot compara, dar cert este ca ceva s-a intamplat. Si e foarte bine, cred! Toti sunt insa preocupati de reteta secreta care m-a adus in starea asta…e de la sport? E vreo cura de slabire? Ah! Esti stresata la serviciu!...”Nici gand!” raspund eu zambind, in timp ce-mi spun in gand “adevarul este ca niciodata nu am slabit cand mi-a fost bine”..
***
Urmeaza cateva ganduri in legatura cu ce inseamna de fapt sa fii slab…slab pe interior mai degraba, ca la exterior e usor de inteles. Despre cum se manifesta puterea spirituala a unei persoane. Cand esti puternic? Sa te retragi cand crezi ca e momentul este semn de slabiciune sau de putere? Pfffuuuuuu
***
Oare cat de departe? 


1 iulie 2012

Intai din nou

Din luna a patra imi amintesc toate inceputurile de luna
Din luna a patra nu mai stiu nici un sfarsit de luna
Din luna a patra tot ce vine intre inceput si sfarsit este amestecat.
***




du pace tedes parti
deun omdeo ide edeo par tedinti ne
ovre melu crurilesin tameste cate
cu vintelenu maiparsa
ai basens; apoi totul revine la normal
cuvintele redevin cuvinte;
tu redevii tu.
***

e de la Iv cel naiv alaturi de care imi petrec mult timp in ultima vreme. le spune pe toate pe care le gandesc si eu, atat de simplu si atat de frumos. el zice ca o sa fie bine intr-o zi si eu il cred.
pana atunci insa sunt zile si zile. zile in care te arunci printre oameni si zile in care te inchizi in casa. zile in care gandesti pana obosesti si zile in care te plimbi cu capul gol. zile in care nu stii ce sa spui si zile in care canti un cantec nou. zile in care cauti vinovati si zile in care vrei inapoi. zile in care doare orice bucata din corp pe care apesi si iti e rau de la stomac numai amintindu-ti momente la care ai asistat si zile in care confunzi realitatea cu ce ti-ai imaginat. zile in care ti-e dor de culoare si de cald si zile in care nu intelegi nimic. sunt zile peste alte zile care te duc tot mai departe de punctul in care renuntat.
***

de la prima zi pana la ultima sunt inca multe alte zile.
astazi incepe, hai sa vedem cum se va termina.


m.


24 iunie 2012

Rainy Sunday


colectia de dimineti scurte de duminica
neplanuit a mai primit un membru
cinema personal cu actori neinvitati
picurii se joaca energic pe acoperisul casei
miroase a curat
si plamanii se bucura de natural
participam cu totii la o lupta continua intre liniste si neliniste
nelinistea se antreneaza cu ploaia
linistea este delicata si firava
totusi ea va castiga, spun batranii

am indraznit si am gatit cockteil de fructe de mare
e mai simplu decat sa gestionezi cockteil de simtiri
pentru multi vechiul este the new trend
pentru mine vintage nu-i un mod de viata
invat sa reciclez sticle, hartie..si cam atat.

19 iunie 2012

That's amore

"Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurting or laugh with you when you make a fool of yourself. Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life." —

 Bob Marley 

18 iunie 2012

Graba strica...povestea

Era luni dimineata si eram deja in intarziere. Se anuntase vreme buna asa ca m-am bucurat ca pot intra in anotimpul rochiilor vaporoase care imi pun gleznele in valoare. Am strans de-a lungul timpului cateva exemplare demne de coperta unor reviste glossy...stiti cum e, cand esti femeie niciodata nu ai suficient de multe haine. Am ales de data aceasta rochia de culoare nude cu buline negre si m-am gandit imediat la lantul din perle de aceeasi culoare care imi sta la baza gatului. All classy today!...Asta daca nu as fi reusit, in graba in care eram, sa il distrug dintr-o singura miscare. Ma uitam la perlele intinse pe jos si nu reuseam sa inteleg care dintre miscarile mele rapide au cauzat acest mic...dezastru. Apoi mi.am dat seama ca nici nu conteaza prea mult, ca descoperirea asta nu-mi va aduce lantul inapoi, iar eu tot fara ceva in jurul gatului voi pleca la serviciu.
Mergand rapid pe strada m.am gandit la aceasta intamplare ca la o metafora pentru relatii, pentru viteza cu care le traim si mai ales pentru graba cu care le distrugem. Ne indragostim in mod naiv de potentialul pe care il vedem in oameni si ne incapatanam cu tarie sa credem ca ei sunt deosebiti. Si sunt! Dar nu mereu si pentru noi. Avem rabdare si incercam sa provocam destinul, sa scrijelim calitatile pe care le vedem in omul din fata noastra. Le vrem activeate nu doar in stare latenta. De multe ori la capatul unui drum mai lung sau mai scurt, dupa nenumarate purtari, poate la tinute nepotrivite, lantul care leaga doi oameni se rupe. Uneori din cauza presiunii, uneori din cauza experientelor fericite si nefericite, uneori din cauza oboselii, uneori din cauza faptului ca unul dintre parteneri ajunge sa se plictiseasca de sperat, de asteptat, de incercat. Cedam asemenea firului subtire care tine bilele impreuna, de cele mai multe ori fara preaviz, fara ca ceva special sa se fi intamplat. Si atunci stim ca s-a cam terminat. Sigur, multi se vor incapatana sa adune bucatile de pe podea si sa le puna cap la cap. In incercarea de a reconstrui originalul, nu va rezulta decat un lant firav, greu de purtat cu aceeasi seninatate si relaxare- pericolul ca el sa se rupa din nou va fi mult mai ridicat. Daca in schimb vom folosi perlutele pentru a naste o alta combinatie, vom avea poate un model unicat, care ne va reprezenta mult mai bine. Exista si varianta in care nu vom mai avea interes, energie sau creativitate pentru a mai pune bilele una langa alta intr-o forma care sa mai poata fi purtata, asa ca fie le vom arunca la gunoi (ca sa stergem amintirea), fie le vom depozita intr-o cutie de bijuterii pe care se va aseza praful curand (pastrand insa posibilitatea de a mai accesa amintirile legate de momentele in care lantul stralucea la gatul nostru).
Lantul meu s-a rupt fara sa inteleg de ce. Perlutele zac si acum pe parchetul din camera roz. Eram in graba si foarte obosita, desi dormisem bine. Nu am decis inca ce voi face cu ele. Acum, cu siguranta nu pot face nimic..

m.

17 iunie 2012

Midnight autumn

Poate m-am mai gandit la tine cand am auzit la radio vreuna din melodiile cu care mi-ai facut cunostinta si poate m-am mai intrebat ce nebunii mai faci si poate au mai fost elemente din realitatea mea care m-au dus cu gandul la comunicarea noastra virtuala lesinata la mal si poate am mai vrut sa resuscitez toata povestea dar nu am gasit resurse mereu. Si poate m-am mai intrebat daca chiar are sens si daca la capatul celalalt al firului mai exista cineva sau a venit vara si atat. Poate am facut pe omul mare care lasa timpului dreptul sa se aseze si sa aduca cu sine "niste" spatiu. Spatiu peste care se aseterne tacerea.
[....]
Sunt dati cand ne batem creierii in cap precum ouale pentru omleta pentru ca apoi sa incercam sa luam din tot amestecul ala fiecare albus si galbenus si sa le punem inapoi in ouale lor. Concluzia e ca nu se prea alege mare lucru- nici omleta si nici oua. Doar creieri amestecati bine! S-au mai asezat lucrurile si sunt puse cu grija in sertare, dar tot ai ramas tu intr-un sertar doar al tau. Tu si niste intrabari ;). Probabil habar nu ai sau poate nu intelegi sau poate ai inteles atunci si ai vrut sa para ca nu intelegi. O sa aflu candva, intr-o zi in care o sa fie deschis si sertarul ala.  
[....]
Si poate sa fii om mare nu inseamna sa porti ochelari in alb si negru, ci sa vezi culori, nu?
 Si poate sa fii om mare nu inseamna sa te cenzurezi ci sa iti asumi, nu?
  Si poate sa fii om mare nu inseamna numai sa existi, ci si sa fii, nu?
   Si poate sa fii om mare nu inseamna sa ai timp, ci sa ti-l faci, nu?
r.

11 iunie 2012

2009

Oare arata la fel?

...am inchis telefonul si am pornit spre metrou purtand dupa mine un alai de intrebari. nu stiam cum va fi revederea dupa atata timp....asa ca am marit pasul ca sa nu am timp sa ma gandesc. ne-am zarit si am continuat drumul pana ne-am trezit fata in fata. un pic fastacit am prins momentul din zbor si am schimbat directia de mers. ne-am pupat politicos ca si cum ne-am fi vazut si ieri.

a trecut timp si parca nu a trecut. s-au schimbat multe si parca nu s-a schimbat nimic

Mai sunt si alte moduri de a calatori prin trecut? Poate

Ma vad in rochite de vara in biroul acela un pic demodat razand cu pofta la glume nesarate. A fost vara cand am fost femeie sexi si copil zapacit. 2 in 1 la super oferta. "Arati la fel, doar culoarea parului s-a schimbat" si zambeste strengareste. Doi ani se pot comprima cu usurinta in putin mai mult de 60 de minute, stiai asta?

Privirea adanca si gropitele din zambet m-au purtat prin timp si spatiu in cel mai frumos si simplu mod cu putinta. Acum stiu ca timpul nu te lasa sa uiti, doar te pacaleste un pic. Totul se pastreaza in cutiute micute bine pitite. Poate vreodata o sa vrem sa le mai deschidem ca sa vedem ce e prin ele.

Cine crede in "niciodata" este un fraier! Uite ca am demontat ipoteza asta si drumurile ni s-au intalnit din nou...mai senini, mai bine.

Rabdare inseamna sa-i dai drumul si sa stii ca se va intoarce cand va fi momentul potrivit.

m.

7 iunie 2012

Life is all about kilometers and adventures

si am disparut ca m-am terminat
bateriile s-au golit
si am trait intr-un timp al meu
si am avut spatiu sa fiu
sa ma mai intalnesc un pic si cu mine
sa mai am si continut nu numai contur
sa mai aiba viata culoare si nitica sare

si in timpul asta am citit
si am cugetat si am visat
la o viata care sa lase urme
altele decat cele de pe ten
la ceva mai mult control 
la mai putina imponderabilitate
la mai multa iubire si prietenie
si la mai putina robotizare
la o viata cu mai multa miscare
si mai putina "imobilizare" voita
acceptata, semnata, sarbatorita

azi mi-a dat P. raspunsul la visare
este realitatea unei familii-melc
frumos.frumos.frumos.
de trei ori frumos! ;)
                                                [pregatesc ceva]
                                          
                                              r.

5 iunie 2012

Ancorele mele muzicale

Prima oara cand am auzit despre memoria involuntara eram in liceu si profa de romana ne povestea despre madlena lui Proust, deja consacrata in istoria literaturii universale prin intermediul romanului “In cautarea timpului pierdut”.Nu stiu cat de multe am inteles atunci, dar mi-amintesc ca mi s-a parut interesanta ideea ca pot exista stimuli care genereaza o serie de trairi, amintiri, sentimente specifice si ca intre cele doua se creeaza o legatura stransa. De cele mai multe ori procesul este inconstient, asocierile dintre mirosuri si oameni sau momente, melodii si experiente, obiecte si locuri sunt cat se poate de surprinzatoare si poate lipsite de sens pentru cei aflati in afara realitatii subiectului vizat.
Mai tarziu, cand am interactionat cu NLP (programare neuro lingvistica), am aflat ca exista o alta denumire pentru acelasi fenomen, ancora. Fara cuvinte sofisticate, o ancora este un declansator care poate fi intalnit sub forma unui obiect, unei senzatii, unui cuvant sau fraze, unei atingeri, sunet, gest sau unei amintiri. Toate cele 5 simturi poate fi utilizate in formarea unor ancore, in sensul ca pot declansa un gand, un sentiment sau o reactie. Gradul de noutate a aparut in momentul in care am aflat ca acestea pot fi accesate ori de cate ori dorim, cu conditia sa fim constienti de ele. Ancorele apar (de cele mai multe ori) involuntar, sau ni le putem crea in mod programat.
Dupa ce conceptul mi s-a clarificat, am realizat ca am o multime de astfel de ancore, in diverse forme, dar cele mai multe dintre ele folosesc simtul auditiv. Nu intamplator as zice...:) Asa ca astazi vreau sa povestesc despre ancorele mele muzicale. Fara ordine sau sens, doar asa cum imi fug prin gand.
***
1.      Celine Dion-Its All Coming Back To Me Now

Eram mici si descoperisem dansul imbratisati asa ca nu exista petrecere la care sa nu se auda melodia asta. Mereu spre sfarsitul petrecerii cand invitatii incepeau sa plece si cei care ramaneau erau doar cei implicati in relatii platonice sau complicatii sentimentale- in masura in care ele exista la clasa a saptea. Ne placea, nu neaparat pentru mesajul pe care il transmite (superb si generator-de-piele-de-gaina as spune acum), ci pentru ca era cea mai lunga melodie lenta pe care o descoperisem- 07:39 de minute in bratele baiatului de care iti placea...what else can you wish for?!

2.      Jason Mraz - I'm Yours

2008 si o luna in Viena. Prima excursie a noastra, singure, dincolo de granitele tarii. Plecasem la un curs de germana in orasul de poveste pe care il vizitasem cu un an in urma si de care ne cam indragostisem...cum facem noi cu multe locuri...avem inima mare, ce sa-i faci!? J Camin de studenti, mic dejun luat pe fuga si melodia asta (abia lansata) care ne colora diminetile. Zic asa: Plimbari in multe limbi in jurul Schönbrunn-ului, vizita la Opera, excursie pe Dunare si intalnire cu manastirea Melk (fix ca „In numele trandafirului”). A fost un august superb.




3.      Lykke Li- I Follow Rivers

Era o seara de septembrie, o joi obositoare. Purtam rochita neagra care imi face un decolteu bogat si opincutele negre comode. Era racoare asa ca purtam geaca de blugi mov si la gat mi-am pus esarfa in carouri de la H&M. Eram girly, dar Vama style...cum ma simt foarte bine. Am ales Herastrau, Baraka, leaganul din stanga colt si suc de piersici. Nu stiu de ce este totul atat de clar...aproape ca as putea sa enumar ordinea in care am discutat subiectele, de cate ori am fost la baie si cat de tarziu era cand m-am urcat in primul autobuz de noapte. Am tacut mult si am ascultat, apoi am vorbit ceva si mai mult prostioare. Eram mica in mine si un pic agitata. Imi vine sa rad mereu privind-ma cateva luni mai tarziu....cat frumos!

4.      Stromae- Alors On Danse

Primul Paste departe de casa si ceva esecuri culinare J. Inceput de Erasmus si eu, un fel de New Girl pentru colegii mei de apartament. Un neamt, un turc, un iranian si je...scary enough mi-am zis. Deloc!...a demonstrat experienta. Melodia asta imi aminteste mereu de cat de incomode imi sunt inceputurile si cat de mult ajung sa le plac dupa o vreme..Sunt melc, aveti rabdare!
5.    Clueso - Zu schnell vorbei

Luni intregi de pregatiri peste pregatiri, nopti nedormite, antibiotice care nu-si faceau efectul, temperatura 40 cu cateva ore inainte de decolare, 5 zile si apoi gata. Prea potrivit titlu, prea la timp descoperita aceasta melodie. De la ani distanta parca imi starneste un zambet. Nu cel mai pur, nu cel mai lin, dar zambet. Das war es, mein Freund! Es ist schon vorbei!

6.  Train - Hey Soul Sister

August din nou, dar Paris cativa ani mai tarziu. Un vis implinit intr-o formula surprinzatoare si deosebit de frumoasa. Patru in plimbare pe Sena si magnet lipit de bratul meu. Pasi marunti picurati intr-o atmosfera boema, vorbe putine si un confort nou pentru mine. Am urcat doar noi pana in varful Turnului Eiffel si ne-am tinut de mana strans in timp ce asteptam la coada. Am vorbit dincolo de cuvinte si apoi nu ne-am mai dat drumul. Port si acum la chei micul turn primit cadou la plecare ca o dovada ca s-a intamplat. A fost frumos de la cap la coada...pentru ca nu avea cum sa fie altfel, dar si pentru ca ce s-a intamplat a fost neasteptat.

7.      Ivete Sangalo e Balada Eva -Minha pequena Eva

Rafi-Meu irmão, meu amigo, o homem exótico. Mi se opreste respiratia cand ascult melodia asta si imi vin in cap atat de multe imagini, momente, fragmente scurte din viata noastra impreuna...incat nu mai pot decide sa povestesc una. Un om care s-a lipit ca timbru de plic de noi si nu ne-a mai lasat deloc...dar ne-a placut! Un frate pe care nu l-am avut niciodata, un om cald cu un zambet pofticios, un greieras care avea cate o poveste pentru orice stare. Doar Rafi.

8.      Guess Who - Tot mai sus & Don Omar - Danza Kuduro

Echilibru, libertate, independenta. Om intreg, curat si linistit. Mamaia 2011 si un weekend colorat. Cockteiluri delicioase si baldachine fancy, dans agitat pana in zori si brate puternice care m-au purtat spre rasarit. Bucurie de unul singur sau primul semn ca ai gasit drumul spre tine.

9.   Pitbull- I Know You Want Me

Primul teambuilding din viata mea J Bulgaria si muuulti barbati care ma inhibau. Ca sa fac fata m-am pozitionat- copil- Pe alocuri a functionat. Patru dimineata si mesaj venit din senin: „Mare, luna, tu si eu, plimbare acum?” Am zis da si ne-am furisat afara din hotel si am fugit pe plaja unde am stat la povesti pana in zori. Nimic romantic, doar frumos si special. Apoi a doua zi a venit o alta invitatie: „Vii in targ cu mine sa luam suveniruri pentru acasa?” Si m-am dus! Pe drumul de intoarcere mi-a facut multe poze pe plaja in timp ce ma jucam cu valurile si m-a luat pe sus ca sa simt ca zbor. Ma tinea de mana..si nici nu stia cat de mult imi place sa simt o alta mana in a mea. Drumul spre casa l-am petrecut dormind pe pieptul tare prinsa intre niste brate attttat de lungi. It was safe and sweet.

10. Amy Macdonald – This is the life, James Morrison – Broken Strings ft. Nelly Furtado, Milow – Ayo Technology, The Roots – The Seed


Mai sunt si alte melodii pe care le conexez cu Expirat, cu ultimul an de facultate, cu nopti nebune in grup de Power Puff, cu drumuri multe si incins telefonul pentru probleme existentiale. Aceeasi oameni dragi in jur si multi altii care ni s-au aratat pe drum de mare, pe drum de Milano, pe drum de Suceava, pe drum de Valeni. Perioada de formare a unei prietenii care a depasit deja multe obstacole, care a trecut de limite spatiale si si-a gasit o forma prin care sa mearga mai departe. Colectie de mini-povestioare legata cu rasete, vara si rochii in vant.

***

Probabil ca ar mai fi o groaza de melodii pe care as putea sa le leg de momente, oameni, istorii. Acestea sunt doar cateva..poate cele care stranesc emotii mai intense, care ma poarta in timp si spatiu, care mi-amintesc, atunci cand cred ca am uitat. Ramane in urma unei astfel de calatorii un sentiment placut de „ce bine ca sunt vie si simt lucrurile atat de intens”, „ce bine ca iubesc intamplarile marunte si oamenii simplii din viata mea”, „ce bine ca am crescut si timpul nu a trecut fara urme”. Este un sentiment foarte placut.

m.

4 iunie 2012

Profa de romana s-a facut scriitoare

"Cand esti mica dragostea e atunci cand primesti martisoare.
(Tina are cea mai pufoasa si mai mare colectie de martisoare din bloc)
si dragostea e atunci cand scrie in oracol
<<Ce culoare au ochii lui?>> si
pana la urma el intoarce ochii in alta parte
si se imprieteneste si se casatoreste cu altcineva
si fumeaza apoi o tigara si atunci
dragoste e cand suferi ca proasta.."
[...]
"Eram de patru ani impreunasi ne iubeam. Ne iubisem.Dar nici unul dintre noi nu stia de ce, cum ajunseseram in punctul acela mort.Era inutil. <<Corpul tau nu imi mai spune nimic>>. Intuiam asta dinainte sa il aud. Si toata fiinta ta se sparge in mii de cioburi. Pentru ca ai orgoliul de a fi totul pentru el"
(Georgiana Sarbu, Despartiri)


Scrie cumva dezordonat, dar intr-un stil atat de clar, de plin, de detaliat. Ma intrebam daca as fi recunoscut autoarea scriiturii fara sa fi stiut dinainte ca este ea. Daca romanul pe care il tin in mana la soare nu ar purta autograful-aminire-a-noptii-petrecute-impreuna (in pijamale ca fetele), as fi stiut ca ea  a brodat aceasta poveste?
Sunt pasaje care cu siguranta m-ar fi dus cu gandul la ea. Doar ei ii placea sa se plimbe prin Bellu, sa stea la taifas cu scriitorii pe care i-a studiat cu atata pasiune in facultate. Ba chiar imi amintesc de o zi de vara cand mi-a dat intalnire in oras sa mai povestim ca-ntre prietene.Eram fericita ca profa de romana m-a promovat la rang de prietena imediat dupa ce am dat Bacu'. Doar ca nu am iesit la suc in vreo cafenea fitoasa, ci mi-a dat intalnire in cimitir. Am facut o plimbare prin Bellu, am povestit ceva drame amoroase- eu aveam destule in vara respectiva- am mai studiat cateva morminte, ne-am mai dat un pic cu parerea despre oamenii din spatele pietroaielor..de fapt de sub ele si ne-am dus acasa apoi, deopotriva descarcate de propriile povesti si incarcate de sute de alte povesti.
Astazi ii citesc romanul la soare si imi place. Imi amintesc de mine-din-liceu, de prima zi cand a intrat in clasa tremurand ca varga, dar avand o aparenta siguranta de sine. Mi-e drag de vremurile devenirii noastre. Tare drag!

r.