11 ianuarie 2012

2010-2012 = Viata

[ Mananc o prajitura plina de surprize de la Kramps si imi rade sufletul. Este asa o combinatie de ciocolata amaruie cu budinca moale si biscuitele care le tine impreuna,. Este viata. Umbre amare si momente de calm si moliciune atat de placute. Noroc de biscuite ca le tine unite si face combinatia buna...atat de buna! ]
{ Merg cu trenul cel grabit si rosu. Ce dor mi-a fost de el! Mi-e tare drag asa ca m-a dus pe unde stia el ca am lasat urme. Dortmund, Essen, Duisburg.Haaa..cate un amor pentru fiecare nume de oras. Cate o plimbare. Cate un vis. Cate un om.Viata. Cam, nebuna, ce-i drept, dar merge. }

Credeam ca numai in filme le este data personajelor puterea de a-si derula iata intr-o secunda. Ei bine...sa zicem ca, daca vrem, putem cu totii sa ne uitam la viata noastra ca la un film. Putem sa ne intoarcem cu 2 ani in urma, sa ne privim pe noi de atunci in ochi si sa tipam:

" Hai, zambeste! Ce incepi acum, va fi minunat. Asculta-ma pe mine ca stiu cum se va intampla totul. LAsa telefonul si mesajele si priveste inainte cu seninatate, vine ceva frumos" 

Asa-i ca ar fi dragut sa putem face asta?


Eu-din-viitor s-a asezat langa mine-cea-de-acum. Sta pe bancheta albastra atat de cunoscuta si imi zambeste plina de siguranta. Imi spune:
curaj, esti in trenul cel bun, eu stiu asta deja!
Viata!...