25 ianuarie 2012

Homo ludens sau hai la joaca!

- relatari din varful patului -
                                 de R.


s-a tras cortina. am ramas singura in sala si mai trag cu ochiul inca, poate bucata mare si rosie se misca si mai iese cineva sa salute. imi place inca si aplaud, poate ma mai aude cineva si mai vine pe scena. mai stau un pic..afara ninge si nu imi place, oricum. am timp...mai  am timp, adica. Au fost atat de multi actori in piesa asta; piesa in trei acte, super actiune, un pic de drama, un pic de umor, un act static, doua acte alerte si intense, o placere sa urmaresti. Si mai placut cand ai doua roluri- actor si spectator.
MI.NU.NAT!
..i'm back..

------------------------------------------------------------------
Interactiunile noastre [mereu] virtuale graviteaza inca in jurul cartii. In continuare cat se poate de potrivita contextului (cu adaptarile de rigoare), in continuare pretext pentru lansat invitatii care [cumva] se transforma in artificii colorate, in continuare pe lista ta de lecturi [sper], in continuare pe lista mea de vizionari [sigur], in continuare cu zambetul pe buze cand ma gandesc la "livrare". Am terminat "Ce ne spunem cand nu ne vorbim" in cel mai bun moment posibil si in cel mai frumos context posibil [asa-i ca nimic nu e intamplator?!]. Eram up in the air, avionul plutea lenes pe cerul chiar senin, iar cand am inchis cartea a final si am aruncat o  privire pe geam am vazut un apus frumos in zare...Concluzia mea?! ne spunem INFINITUL fara cuvinte.

----------------------------------------------------------------

Daca s-a tras cortina inseamna ca s-a sfarsit piesa? Tu ce crezi? Eu nu cred. Nu vreau sa cred. Mai raman in sala o vreme, mai aplaud, mai zambesc, mai tin stralucirea cu mine, mai sper, mai astept cuminte actul urmator. 
Vii?
Urci pe scena?
In sala?
Scaunul din dreapta mea e liber!

Actiune!

(daca ai incredere in gusturile mele,garantez ca o sa iti placa piesa asta)
 R.