7 februarie 2012

Lumina

                     Lumina               

 de Lucian Blaga


Lumina ce-o simt
navalindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetata adânc de viata?
Nimicul zacea-n agonie
când singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"Sa fie lumina!"

O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci - cine stie?
Lumina ce-o simt navalindu-mi
în piept când te vad - minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata în ziua dintâi.
 

[zambete in versuri]
R.