9 februarie 2012

Someone that I used to know

Azi m-am intalnit cu Brat-Tatuat pe coridor. Fix cand am ridicat privirea din pamant l-am zarit. Ca-ntotdeauna...pare ca ii vezi ceafa prin ochi, dar eu ii vad sufletul. Ce a fost curios de asta data a fost ca nu am mai stiut sa citesc. Blurr total. Timpul s-a opritt pentru cateva secunde. Ca in filme, timpul a stat doar pentru oamenii din jur, dar nu si pentru mine. Pentru mine s-a dilatat. Au fost suficient de lungi secundele, cat sa ma mir si sa ma intreb. Cand am uitat sa citesc? Mai acum o vreme eram la un nivel avansat si deodata ma trezesc total neputincioasa. Apoi mi-am dat seama- ca sa te uiti la un om si sa-l poti citi  trebuie sa exersezi, trebuie sa fii prezent, trebuie sa stai alaturi de el si sa repeti continuu...e ca atunci cand inveti o limba straina -imediat ce nu o mai vorbesti se aseaza praful peste ea.
Mda...in timp ce altii ii vad ceafa, eu ii vad inca sufletul, dar nu mai inteleg nimic. Probabil ca si-a luat model mai nou si eu am cititor pentru vechiul model. Pe cand timpul a inceput din nou sa se scurga si pentru ceilalti, eu aveam deja concluzia: prafuit asa cum este cititorul meu, este marturia unei istorii; nu s-a asezat praful, ci doar mai multa valoare.

Timpul a marit pasul. Brat-Tatuat a lasat in urma o dara din parfumul pe care l-am shopping-arit impreuna in trecut, iar eu, un gand nepangarit.
Ceasul a zbarnait! Tic...tac...tic...tac

R.