25 martie 2012

Before Sunrise/ Sunset [and after]

Totul a pornit de la o discutie obisnuita despre filme preferate. Au urmat apoi etichetele binecunoscute : "filme-sirop", "filme de stare", "filme de tristete", "filme de dragoste" etc etc. 
Din seria filmelor care pot purta cu mandrie toate aceste etichete, am hotarat in acest weekend sa revad perechea de filme "Before Sunrise" si "Before Sunset", de data asta unul dupa altul. Buna alegerea ca de fiecare data; cu atat mai inspirata cu cat mi-am hranit simturile cu intreaga poveste, cu inceputul si continuarea inceputului....pentru ca nu i-as spune final. De fapt nici nu exista final in povestea asta, ceea ce este minunat pentru ca fiecare persoana isi poate construi propia versiune. Jesse insusi subliniaza ca frumusetea cartii scrise de el despre prima noapte consta in faptul ca visatoarul este sigur  ca personajele se raintalnesc, in timp ce un cinic va sti clar ca finalul povestii este acolo unde este ultimul punct in carte. 
Frapant la ambele filme mi s-a parut cat de aproape de realitate sunt- nu se face abuz de peisaje  tinute, personaje, artificii regizorale, nu este nevoie. Ambele sunt filme despre aici-si-acum si nimic mai mult. Nu despre machiaj, suvite de par batute de vant, tinute spectaculoase, decoruri atragatoare. Totul este despre o stare speciala, despre dorinta de a absorbi cat de mult din celalalt si din intamplarea speciala a carui protagonist esti; este despre o conexiune rara intre oameni, care se naste de la primul schimb de priviri si rezista peste ani ca intr-o capsula in care timpul nu se scurge niciodata, nu ofileste clipa, nu spulbera magia; este despre vibratie la unison; despre minunea intalnirii si mirarea amintirii.


[...]
Sunt oameni cu care petreci zile, luni, ani, dar parca niciodata nu reusesti sa comunici pana la capat cu ei, ramane mereu un spatiu pe care nu reusesc sa il cucereasca, asa incat sa te viruseze total cu prezenta lor. Sunt alti oameni pe care ii intalnesti din intamplare, vin cu bonul de expirare pe care ti-l prezinta de cand ii intalnesti: "plec in 3 zile", "este ultima mea seara aici", "sunt de doi ani in tara, dar intr-o saptamana plec", dar care fac totul sa para atat de simplu- timpul se opreste in loc, toate grijile si framantarile cotidiene par foarte departe, orice coordonata spatiala este total irelevanta atata timp cat esti in preajma celuilalt. Minunate intamplari. Si atat de periculoase. Ca si in film, si in realitate pericolul pandeste la orice colt. 

Time is up. Say bye. Go back to your life. Life is never the same. You never forget. You are never the same.
Remember: you are just stardust.

R.