3 martie 2012

Internal map of reality


[aer proaspat la pachet. amintiri activate]

Cand ne-au povestit despre harta mentala interna a fiecarui om, mi-am zis ca nu voi fi prea curand capabila sa o explic coerent. A trebuit sa exersam un pic ca sa o intelegem si sa o interiorizam. Apoi am lucrat cu ea si am observant in ce zone putem face interventii astfel incat sa schimbam ceva….daca vrem.
Peste putin timp, nu numai ca mi-era mai clara, dar a trebuit sa o prezint in fata altor persoane si a trebuit sa o fac cat mai usor de „digerat”. Am reusit. Si de atunci nu am uitat.


Zilnic aproximativ 2 milioane de biti de informatie ne bombardeaza simturile in fiecare secunda si doar 5-9 biti trec de filtrele noastre de selectie, contribuind la formarea hartii mentale interne. Aceasta genereaza un comportment si o stare emotionala caracteristice. Printre filtrele pe care in mod (uneori) inconstient le utilizam se numara: memoria, amintirile, valorile, credintele, atitudinile, strategiile etc. Acestea filtre, prin intermediul proceselor de generalizare, distorsiune sau stergere, creeaza o noua imagine asupra realitatii.
Exista diferite stiinte care si-au propus sa inteleaga si sa explice felul in care fiecare persoana interactioneaza cu lumea exterioara, sa stabileasca care sunt procesele de gandire si stimulii care determina reactii si comportamente. Vor exista intotdeauna mai multe abordari.  Depinde ce alegem.
Curiozitatea este o caracteristica a fiintei umane. Gradul in care ea se manifesta difera de la o persoana la alta. Cu totii vrem sa cunoastem. Dar alegem drumuri diferite pentru a ne atinge scopul. Ma gandesc la abordarea psihologica care isi propune sa determine cauzele (reale si adanci) care genereaza comportamente sau atitudini si le cauta in experiente trecute. Suna seducator, dar poate fi destul de periculos pentru cei care se erijeaza in specialisti si deschid rani fara sa aiba apoi „instrumentele” necesare pentru a le inchide. Apoi mai este abordarea (mai superficiala din perspectiva unora) programarii neurolingvistice care studiaza limbajul si se opreste la a studia rezultatele proceselor de gandire si manifestarea acestora. Privind la imaginea hartii mentale a realitatii, as putea spune ca NLP-ul se concentreaza mai mult pe cea de-a doua parte a procesului, adica pe ruperea legaturilor dintre reprezentarea interna a realitatii si comportamente sau stari emotionale. Imi pare mai usor si poate mai eficient uneori sa intreb „cum” in loc de „de ce”. „Cum pot face sa schimb reactia X” in loc de „De ce ai reactia X si ce se ascunde in spatele ei”.
Generalizam in mod constant. Omitem informatii care ne-ar schimba teoriile, care ne-ar scoate din starile in care ne place sa ne adancim. Facem legaturi ilogice si construim demonstratii riguroase pentru a ne sustine ipotezele, la fel de lispite de noima. Facem toate astea constient sau inconstient. Depinde de gradul fiecaruia de „awearness” (pentru ca nu reusesc sa gasesc un termen romanesc care sa ilustreze la fel de bine ideea). In momentul in care stim, totul devine optional. Daca stii ca facand ceva vei obtine altceva si continui sa o faci, inseamna ca asa AI ALES. Exista intotdeauna si pentru orice mai multe variante. Mergi pe drumul cunoscut si sigur sau incerci ceva nou care te-ar putea duce in aceeasi masura intr-o poiana luminoasa si plina de fluturi multicolori sau pe marginea prapastiei. Alegi ce stii sau ce nu stii? Orice ai raspunde este la fel de ok. Daca este asumat si reflecta dorinta ta.


 
[da...teoria e usoara, practica ne omoara]

m.