10 martie 2012

Sa te vad cum stralucesti!

[pentru ca ne plac povestile...aterizate in e-mail]




A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici.
Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Curand insa si-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, minore pentru alții, dar care pe ei i-ar fi putut despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză…
Și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți. Si se plimbau tot timpul împreună prin pădure și erau foarte fericiți. Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse.Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar poate nici nu e important. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o. Fiind din ce în ce mai trist, licuriciului i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec…
Intr-o zi, cum se plimba el foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus spus plina de entuziasm:

- Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.
-Stii că ai dreptate  a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ MAI STRĂLUCESC!

[pentru ca suntem buburuze care cauta stralucirea]

m.