30 aprilie 2012

(25) surpriza de luna plina

Imi plac trecerile in revista si cred ca sunt indicate in momentele in care evenimentele se inlantuie intr-un ritm nebun si uiti sa mai tii pasul cu ele. Sunt zile in care secundele trec fara sa lase urme si secunde care fac zilele sa treaca mai frumos. Ce iti amintesti cand inchizi ochii? Asa imi masor uneori amintirile...daca am imagini clare care genereaza emotii diverse, inseamna ca am trait ceva frumos. Sunt momente si momente; nu toate la acelasi nivel de intensitate pentru ca nu le-as putea aprecia. Putini sunt cei intelepti care stiu sa se bucure de toate clipele fericite atunci cand vin avalansa peste ei. Restul se bucura de ele prin comparatie cu altele mai putin fericite.

Aprilie...luna mea draga de anul acesta.
Imi amintesc milioane de zambete si noduri in gat. Imi amintesc soare neasteptat de ziua pacalelilor si plimbare lunga in parc. Imi amintesc cea mai intensa si hranitoare (re)intalnire dintre doi. Imi amintesc cum m-ai dezbracat pentru ca apoi sa ma prinzi in brate si sa ma incalzesti si cum m-ai lasat sa ma invart in cerc in jurul tau si sa creez povesti. Imi amintesc cat de frumoasa eram in rochia albastru intens cu corset in forma de scoica si cum imi batea vantul prin buclele rosii. Imi amintesc si de tine in costumul tau nou si negru. Imi amintesc cum inimile noastre au inceput sa bata in ritmuri diferite si cum s-au completat cand a mea a vrut sa iasa din piept. Imi amintesc cum te-am lasat sa ma deschizi si sa-mi afli povestea si cat de vulnerabila m-am simtit. Imi amintesc cat de surprinsa am fost de felul in care timpul se joaca cu noi si de faptul ca nu (mai) mi-e frica. Imi amintesc cand am hotarat ca-mi place naturalul si cat am muncit sa il creez in jurul meu. Imi amintesc cat de adanci erau gandurile si cat de colorate ideile care imi veneau. Imi amintesc avalansa de energie si cat de greu am tinut-o sub control. Imi amintesc cum am dansat cu totii intr-un colt al restaurantului si sentimentul de "acasa" care s-a reactivat in mod neasteptat. Imi amintesc cum m-am speriat si am venit sa ma ascund in brate imaginare si ca am crezut cand am auzit ca totul o sa fie bine. Imi amintesc o serie de revederi placute si o groaza de povesti surprinzatoare. Imi amintesc o vizita la 2 dimineata si o intrebare din telefon. Imi amintesc cat de apropiata ma simt de oamenii de care ma despart oceane si cat de plina ma simt cand ii am alaturi. Imi amintesc o stare de euforie neprogramata, dans pe bar si plin de oameni. Imi amintesc cum lucrurile se schimba atunci cand incetezi sa le mai doresti si cum pentru unele timpul a expirat deja. Imi amintesc cum am crezut ca putem fi prieteni si tu mi-ai soptit ca nu este cazul. Imi amintesc toate cartile pe care le-am primit cadou si cea pe care am daruit-o fara alte cuvinte. Imi amintesc ca am dat fara asteptari, am dat de dragul de a face pe cineva fericit. Imi amintesc cum timpul a trecut si fara sa ne dam seama (sau poate da) cerneala s-a schimbat intr-o culoare nedefinita. Imi amintesc cum am plutit de ziua mea si cat de fericita am fost pentru ca fericirea asta nu a depins de a altcuiva. Imi amintesc cum rezervorul meu cu energie a dat pe afara si am inceput sa daruiesc oamenilor din jur cu drag si caldura. Imi amintesc un brat de flori si pasi marunti in dimineata. Imi amintesc imbratisari putermice pe care le simt inca pentru ca mi-au atins sufletul. Imi amintesc panici de copil abandonat. Imi amintesc cum apa spala pacate si aduce experiente noi si neasteptate. Imi amintesc cum pe intuneric se scriu cele mai nimerite istorii. Imi amintesc ziua in care ne-am intalnit la mijloc de drum si te-am pus sa tai ciupercile in cubulete mici. Imi amintesc cum mi-am inceput colectia de amintiri, din intamplare in metrou. Imi amintesc cum te-am lasat sa desenezi ce vrei si tu mi-ai desent un doi. Imi amintesc cand voiam sa fie mai albastru, dar nu-mi iesea decat negru. Imi amintesc cand am fost sirop roz varsat pe fata de masa din sufragerie. Imi amintesc cand am exersat matematici simple cu rezultate neasteptate. Imi amintesc cum inchideam ochii in sala de sport si imi imaginam ca aud mare. Imi amintesc de transpiratie fina si lectii de atitudine sexy. Imi amintesc de colegi de liceu revazuti 6 ani dupa. Imi amintesc de profa de romana care ne-a pus intr-o carte. Imi amintesc de dezinhibitii surprinzatoare si filme vazute pana la jumatate. Imi amintesc de multe altele care mi se desfasoara acum ca niste flash-uri prin fata retinei.

Acum, la sfarsit de luna plina, am o colectie valoroasa de amintiri placute care o sa-mi serveasca drept combustibil pentru provocarea ce vine. Frumos cadou pentru o luna in care 2+2 fac 25! Pentru ca asa e in viata...nu toate au noima si cel mai bine ar fi sa nu incercam sa o gasim noi.
..este mult mai placut sa te arunci pe rau si sa vezi unde duce :)

m.

29 aprilie 2012

Povesti care se potrivesc

Am citit din nou ceva ce mi-a placut:
"Tu, Mara, sa stii de la mine ca niciodata, dar absolut niciodata, doi oameni nu se iau, daca nu li se potrivesc povestile.

De cele mai multe ori povestile vietii sunt surprinzatoare. Oamenii care par a nu avea nimic in comun se gasesc intr-un moment in care amandoi cauta acelasi lucru, cand exista un teren comun pentru ca povestea sa se implineasca, pe cand iubiri mult mai asemanatoare sfarsesc mereu in contratimp. Aveai dreptate bunicule...uneori, orice le-ai face povestile pur si simplu nu se potrivesc.

De fiecare data cand povestea vietii mele devine din cale afara de complicata, imi amintesc de vorbele bunicului si incerc sa ma retrag putin de pe scena, sa incerc si postura de spectator, sa las lucrurile sa se intample fara mine. Sa nu incerc sa scriu povestea, ci s-o traiesc. Nimeni nu este un regizor mai iscusit decat viata, iar cand inveti sa coabitezi, senina, cu acest gand, vei ajunge la o concluzie simpla si extraordinara: toate ghinioanele si dramele mici, care par sa se tina lant in momentele cheie ale povestilor noastre, nu reprezinta decat baloane de sapun suflate in aer."

Povestile unei inimi- Diana-Florina Cosmin


Cat te pot surprinde de tare concluzii la care ai ajuns singur in trecut! Si cat de linistitor este sa traiesti liber...liber de intrebari, liber de griji, liber de sentimente apasatoare, liber de etichete nepotrivite, liber de povesti care nu duc nicaieri. Multe lucruri nu au o explicatie logica si cu toate astea noi ne chinuim sa o gasim. O crosetam din fire subtiri si speram sa fie cat mai trainica. Uneori tine, alteori nu. A trai pare acum un verb mai tare decat a planui.

Timing is the answer to success...sau...povestile se potrivesc pur si simplu!

m.

27 aprilie 2012

S-a spart teava cu trecut

E inundatie in creieul meu! Intre lobul drept si cel stang al creierului meu s-a nascut un crater. De pe undeva de pe la jumatatea corpului cu care, cand stau nemiscata, formez doua unghiuri drepte cu pamantul, a pornit un val cald, un val de noduri si mi s-a urcat la cap. Asta ar fi de bine, nu?

E inundatie in creierul meu! Cand ma intorc la Theodore, blocata in timp si spatiu.Undeva vara la mare, cu slipii aia care imi lasa dungi pe rotunjimi in timp ce soarele ma atinge cu cate o raza si eu ma gudur. "S-au cam dus anii, domnita, deja ai si tu cativa. S-au scurs ca berea pe tricou". Tic-tac, tic-tac.

E inundatie in creierul meu! E atunci cand mijloacele de comunicare moderne pocnesc de atata trecut. Cand ma intalnesc in lift cu Brat-tatuat si scuipa asa ca din senin un "esti prima care afla ca acum 30 de secunde am strivit un fluture". Ha! Pai bine Brat tatuat, dar nu tot in lift ne-am luat la revedere? Nu m-ai mutat tu din micro universul ala cu catel, purcel, cutia cu clovnul primit cadou si planta un pic ofilita? Nu ne-am imbratisat noi incurcat in lift si am stiut ca dupa ce usa liftului se va inchide, promisiunea de "THE END" se va activa?

E inundatie in creierul meu! Ca pleaca draga mea de acasa, ca e ca si cum s-ar intoarce de unde am zburat noi trei. E mecanismul asta intortocheat de a face asocieri si de a raporta ce va fi [bun si frumos] la ce a fost [bun si frumos]. Pic, pic,pic, se scurge gandul.

S-a spart teava cu trecut. E inundatie in creierii mei. Eu nu stiu sa inot.
R.

24 aprilie 2012

Ultima litera din alfabetul meu


De data asta nu este o insiruire de cuvinte care sa ma faca pe mine sa par dubioasa sau ceva, este chiar trista realitate pe care o traiesc. Totusi nu despre asta as vrea sa iti scriu. Vreau sa iti scriu pentru ca abia m-am linistit, pentru ca am un moment cu mine, pentru ca incerc sa pun un punct scurt zilei asteia lungi. Incerc sa sterg "puncte-punctele-le" care s-au ingramadit peste zi. In ultima ora m-am simtit metaforic deschisa de un bisturiu foarte precis si foarte ascutit. Nimic nu mai este la fel, Z.! Imi amintesc un citat din Ce ne spunem cand nu ne vorbim: "sufletul nu e o guma de mestescat. nu se intinde si nici nu se da din gura in gura". Ba fix asta este! Se da din gura clipei in gura clipei urmatoare si cate una se hotaraste sa fie mai jucausa si sa faca cate un balon cu guma -aka sufletul tau- pentru ca mai apoi sa faca POC. Noroc ca se lipeste la loc! Apoi nimic nu mai este la fel.

Nu imi lua fix ce imi place! nu imi lua jocul si joaca. nu imi lua cuvintele si necuvintele.nu imi lua sensurile care nu au nevoie de subtitrare. You were fun cause you understood without asking questions!

mi-e tare somn si povestea e lunga, asa ca mai asteapta-ma pana maine.
ma duc sa visez un pic...revin!
                                  

R.

18 aprilie 2012

Make a memory

Hello A,


Please find below the business justification for my request. I addressed it to you some time ago, but I am sure you still remember. I hope you will find it strong enough in order to take all the necessary measures to make it come true. The future collaboration with this client depends on this deal. We will not lose him, but it will be very difficult to get him on our side in the future.

I am counting on a fast action from your side!

Thank you for the support and collaboration!

M.

Attachment: Lyrics

17 aprilie 2012

Up we go


Un deget imbatranit apasa pe 3. Mana se duce apoi domol catre punga de chipsuri ieftine sprijinita in dreapta. Cranzzz si doua priviri aruncate peste umar. Mirosul din acea cutie de metal era atat de puternic si deranjant incat cu greu imi puteam inchipui ca cineva l-ar suporta mai mult de cateva minute.
Si totusi doamna din fata mea o facea! Si nu parea sa aiba nici cea mai mica problema cu el. Afisa o liniste demna de invidiat. Asta mi-a atras atentia la inceput. Apoi drumul nostru comun s-a terminat cat ai zice “lift”, dar o intrebare mai veche s-a reactivat. Cum este viata unei liftiere? Ce povesteste cand ajunge acasa la copiii ei? Ce face cu timpul pe care il are la dispozitie? Imi inchipui ca gesturile devin mecanice dupa un timp. 3,5,6…nici nu conteaza, usile se vor deschide la fel, alti oameni se vor urca. O noua coborare, o alta urcare si mult timp pentru ganduri. O viata petrecuta intr-o cutie plimbatoare si niste responsabilitati mai mult nascocite. Cum alegi sa faci asta? Tu alegi? In ce se masoara performanta unei liftiere? Cum arata fisa postului? ….atat de corporatiste sunt gandurile astea.
Suntem la spital si tot ce vedem in jur este cutremurator. Incercam sa depasim starea de rau ce ne cuprinde usor si sa ducem la bun sfarsit planul. Suntem muti in fata realitatii crude ce ni se dezvaluie in fata ochilor. Pentru noi contactul cu lumea de acolo a durat 30 de minute, pentru doamna din lift…cine mai stie.
Un deget imbatranit apasa pe P. Mana se duce apoi domol catre punga de chipsuri ieftine sprijinita in dreapta. Cranzzz si doua priviri aruncate peste umar. Mirosul din acea cutie de metal persista si este la fel de deranjant. Noi plecam, doamna din lift ramane.

m.

11 aprilie 2012

Timing is a lesson we never learn

Venise ziua pe care si-o pictatase in cap de multe ori
Ziua adevarului
Ziua mastilor cazute
Ziua contactului vizual
Zi cu soare si liniste care te leagana
Zi fara ganduri, doar cu trairi colorate
Zi pe care  o traise inzecit mai intens in imaginatie decat in realitate
Era ziua care a venit prea tarziu
Timing is a lesson we never learn

[that was the song I wanted to hear centuries ago, she said]

R.

5 aprilie 2012

Rolling in the deep




De ce ii este foame omului de astazi? De iubire si de sens..

          Nicolae Steinhardt     


...atat de putin sens, atat de mare foame, atat de neastamparata pofta, atat de adanc gol, atat de liniste, atat de roz imi sunt lentilele acum

m.

4 aprilie 2012

Silence




Ne temem de tot si de toate. Ne temem de ploaie, de vant, de vorbe, de gand...Ne sperie visul, s-apoi il visam...Ne temem de lacrimi, s-apoi le varsam...Ne sperie vorba, s-apoi o rostim...Fugim de iubire, si apoi o dorim...Ne temem de teama, dar n-o ocolim...Ne sperie viata, dar noi o traim...

r.

2 aprilie 2012

Dans in doi

parca clar, parca neclar. parca vrut, parca nevrut. parca planuit, parca neplanuit. parca nou, parca vechi.



Uneori primim mai multe sanse. Nu stiu pe ce criterii, dar cert este ca le primim. Poate pentru a invata o lectie sau poate pentru a ne intari convingerile. Alteori insa nu se intampla asta. Urmeaza urmatorul stop, va rugam coborati pentru ca directia in care mergeti este gresita! Cand ai invatat rabdarea, ai invatat bucuria intamplarii. Inca vreau TOTUL aici si acum. Dar am puterea sa si astept. Si cand fac asta, visez frumos.

Visez ca sunt libera si foarte usoara si port haine lalai. Ma plimb cu castile in urechi si ascult muzica un pic dubioasa, in timp ce vantul imi mangaie usor fata. Visez maini calde care-mi prind obrajii si ii strang cu forta. Sunt mic si neputincios, dar am incredere in ele. Le-am cunoscut cand era cald afara si stiu sa-si regleze temperatura astfel incat sa-mi fie bine. Aseara te-am visat pe tine. Nu-mi amintesc daca era la inceput sau la sfarsit, dar stiu ca aratai la fel. Acelasi zambet de om bun, aceeasi privire care inlocuieste cuvintele. Ce ne spunem cand nu ne vorbim? Ne spunem ca rosu cu albastru se iubesc in orice anotimp. Iar distanta de la inima mea la inima ta pare prea scurta uneori. Ne mai soptim Paris si stele vazute prin geamul de la mansarda imbatranita. Vantul adie in camera goala si perdelele albe danseaza un vals lent. Ele stiu, noi nu.
In visul meu eram doar zambet si aveam curaj. Ma aruncam in gol de la mii de metri inaltime. Nu aveam experienta si nici pregatire. Aveam vointa multa si idei. Prea mult m-am bazat pe ele. Supraveghetorul meu mi-a spus ca am potential dar trebuie lucrat. Mi-a indicat niste indrumatori si m-a consolat spunandu-mi ca la campionatul viitor am sanse sa castig premiul cel mare, daca perseverez. Mi s-au amestecat emotiile si nu am stiut ce sa fac. Asa ca nu am facut nimic. Am stat si am meditat. Am evaluat si am concluzionat: totul are un motiv in spate, doar ca uneori intelegem mai greu.

14+16 = fastaceli
18+16= apropiere

Mii de imagini calatoare se deruleaza pe minut…zece intamplari ciudate si-o minune ne-au adus fata in fata. Restul a tinut de noi. Si noi am tinut de scenariu. Actori in propriul film si des schimb de roluri. Stim care ni se potriveste? Cum stii daca nu incerci? Trebuie sa fie la fel de simplu ca dansul in doi. Simte ritmul si lasa-te condus.