30 aprilie 2012

(25) surpriza de luna plina

Imi plac trecerile in revista si cred ca sunt indicate in momentele in care evenimentele se inlantuie intr-un ritm nebun si uiti sa mai tii pasul cu ele. Sunt zile in care secundele trec fara sa lase urme si secunde care fac zilele sa treaca mai frumos. Ce iti amintesti cand inchizi ochii? Asa imi masor uneori amintirile...daca am imagini clare care genereaza emotii diverse, inseamna ca am trait ceva frumos. Sunt momente si momente; nu toate la acelasi nivel de intensitate pentru ca nu le-as putea aprecia. Putini sunt cei intelepti care stiu sa se bucure de toate clipele fericite atunci cand vin avalansa peste ei. Restul se bucura de ele prin comparatie cu altele mai putin fericite.

Aprilie...luna mea draga de anul acesta.
Imi amintesc milioane de zambete si noduri in gat. Imi amintesc soare neasteptat de ziua pacalelilor si plimbare lunga in parc. Imi amintesc cea mai intensa si hranitoare (re)intalnire dintre doi. Imi amintesc cum m-ai dezbracat pentru ca apoi sa ma prinzi in brate si sa ma incalzesti si cum m-ai lasat sa ma invart in cerc in jurul tau si sa creez povesti. Imi amintesc cat de frumoasa eram in rochia albastru intens cu corset in forma de scoica si cum imi batea vantul prin buclele rosii. Imi amintesc si de tine in costumul tau nou si negru. Imi amintesc cum inimile noastre au inceput sa bata in ritmuri diferite si cum s-au completat cand a mea a vrut sa iasa din piept. Imi amintesc cum te-am lasat sa ma deschizi si sa-mi afli povestea si cat de vulnerabila m-am simtit. Imi amintesc cat de surprinsa am fost de felul in care timpul se joaca cu noi si de faptul ca nu (mai) mi-e frica. Imi amintesc cand am hotarat ca-mi place naturalul si cat am muncit sa il creez in jurul meu. Imi amintesc cat de adanci erau gandurile si cat de colorate ideile care imi veneau. Imi amintesc avalansa de energie si cat de greu am tinut-o sub control. Imi amintesc cum am dansat cu totii intr-un colt al restaurantului si sentimentul de "acasa" care s-a reactivat in mod neasteptat. Imi amintesc cum m-am speriat si am venit sa ma ascund in brate imaginare si ca am crezut cand am auzit ca totul o sa fie bine. Imi amintesc o serie de revederi placute si o groaza de povesti surprinzatoare. Imi amintesc o vizita la 2 dimineata si o intrebare din telefon. Imi amintesc cat de apropiata ma simt de oamenii de care ma despart oceane si cat de plina ma simt cand ii am alaturi. Imi amintesc o stare de euforie neprogramata, dans pe bar si plin de oameni. Imi amintesc cum lucrurile se schimba atunci cand incetezi sa le mai doresti si cum pentru unele timpul a expirat deja. Imi amintesc cum am crezut ca putem fi prieteni si tu mi-ai soptit ca nu este cazul. Imi amintesc toate cartile pe care le-am primit cadou si cea pe care am daruit-o fara alte cuvinte. Imi amintesc ca am dat fara asteptari, am dat de dragul de a face pe cineva fericit. Imi amintesc cum timpul a trecut si fara sa ne dam seama (sau poate da) cerneala s-a schimbat intr-o culoare nedefinita. Imi amintesc cum am plutit de ziua mea si cat de fericita am fost pentru ca fericirea asta nu a depins de a altcuiva. Imi amintesc cum rezervorul meu cu energie a dat pe afara si am inceput sa daruiesc oamenilor din jur cu drag si caldura. Imi amintesc un brat de flori si pasi marunti in dimineata. Imi amintesc imbratisari putermice pe care le simt inca pentru ca mi-au atins sufletul. Imi amintesc panici de copil abandonat. Imi amintesc cum apa spala pacate si aduce experiente noi si neasteptate. Imi amintesc cum pe intuneric se scriu cele mai nimerite istorii. Imi amintesc ziua in care ne-am intalnit la mijloc de drum si te-am pus sa tai ciupercile in cubulete mici. Imi amintesc cum mi-am inceput colectia de amintiri, din intamplare in metrou. Imi amintesc cum te-am lasat sa desenezi ce vrei si tu mi-ai desent un doi. Imi amintesc cand voiam sa fie mai albastru, dar nu-mi iesea decat negru. Imi amintesc cand am fost sirop roz varsat pe fata de masa din sufragerie. Imi amintesc cand am exersat matematici simple cu rezultate neasteptate. Imi amintesc cum inchideam ochii in sala de sport si imi imaginam ca aud mare. Imi amintesc de transpiratie fina si lectii de atitudine sexy. Imi amintesc de colegi de liceu revazuti 6 ani dupa. Imi amintesc de profa de romana care ne-a pus intr-o carte. Imi amintesc de dezinhibitii surprinzatoare si filme vazute pana la jumatate. Imi amintesc de multe altele care mi se desfasoara acum ca niste flash-uri prin fata retinei.

Acum, la sfarsit de luna plina, am o colectie valoroasa de amintiri placute care o sa-mi serveasca drept combustibil pentru provocarea ce vine. Frumos cadou pentru o luna in care 2+2 fac 25! Pentru ca asa e in viata...nu toate au noima si cel mai bine ar fi sa nu incercam sa o gasim noi.
..este mult mai placut sa te arunci pe rau si sa vezi unde duce :)

m.