27 aprilie 2012

S-a spart teava cu trecut

E inundatie in creieul meu! Intre lobul drept si cel stang al creierului meu s-a nascut un crater. De pe undeva de pe la jumatatea corpului cu care, cand stau nemiscata, formez doua unghiuri drepte cu pamantul, a pornit un val cald, un val de noduri si mi s-a urcat la cap. Asta ar fi de bine, nu?

E inundatie in creierul meu! Cand ma intorc la Theodore, blocata in timp si spatiu.Undeva vara la mare, cu slipii aia care imi lasa dungi pe rotunjimi in timp ce soarele ma atinge cu cate o raza si eu ma gudur. "S-au cam dus anii, domnita, deja ai si tu cativa. S-au scurs ca berea pe tricou". Tic-tac, tic-tac.

E inundatie in creierul meu! E atunci cand mijloacele de comunicare moderne pocnesc de atata trecut. Cand ma intalnesc in lift cu Brat-tatuat si scuipa asa ca din senin un "esti prima care afla ca acum 30 de secunde am strivit un fluture". Ha! Pai bine Brat tatuat, dar nu tot in lift ne-am luat la revedere? Nu m-ai mutat tu din micro universul ala cu catel, purcel, cutia cu clovnul primit cadou si planta un pic ofilita? Nu ne-am imbratisat noi incurcat in lift si am stiut ca dupa ce usa liftului se va inchide, promisiunea de "THE END" se va activa?

E inundatie in creierul meu! Ca pleaca draga mea de acasa, ca e ca si cum s-ar intoarce de unde am zburat noi trei. E mecanismul asta intortocheat de a face asocieri si de a raporta ce va fi [bun si frumos] la ce a fost [bun si frumos]. Pic, pic,pic, se scurge gandul.

S-a spart teava cu trecut. E inundatie in creierii mei. Eu nu stiu sa inot.
R.