16 mai 2012

Sa curga cat mai multa apa!

ma intreb de multa vreme de ce imi place apa...nu am gasit inca un raspuns clar...poate pentru ca spala si cele mai negre stari, si cele mai adanci ganduri, si cele mai grele provocari. imi place apa curgatoare pentru ca fuge mereu spre alte locuri, sa spele si alti oameni care au nevoie. contrar asteptarilor nu am fost niciodata ca pestele in apa in bazinele mari unde poti inota in voie. ani in sir am luat cursuri de inot ca sa-mi inving fobia de apa...apa adanca. si acum mai am probleme cu golul pe care il simt sub mine cand merg la piscina. sunt semn de pamant si imi trebuie teren stabil sub picioare ca sa ma desfasor normal. cu timpul am invatat sa-mi controlez miscarile haotice care se instaleaza in corpul meu cand ajung in apa. inspir, expir, inspir, expir si reusesc sa ma linistesc. da, imi trebuie cinci minute in plus fata de inotatorii profesionisti, dar fac fata rezonabil!

ma intreb de multa vreme de ce imi place apa si ploaia de vara..poate pentru ca sunt toate scurte si intense, ca ne revigoreaza dupa o perioada de arsita care ne taie cheful de poveste, de zambit si de trait frumos. imi place sa simt picaturi reci pe pielea-mi fierbinte si bluza lipita de corp. imi place cand apa imi gadila picioarele si cand ochii mei fug dupa picuri jucausi. imi place sa fug prin ploaie fara directie asemenea unui copil fara griji si sa opresc timpul in loc. sa fiu singura sau printre oameni care stiu sa creeze momente, care stiu sa dea culoare gri-ului, care pot sa iubeasca clipa care e doar un moment trait in pripa (iv cel naiv).

ma intreb de multa vreme de ce imi place apa si oceanul albastru pe care l-am cunoscut acum un timp....poate pentru ca ofera claritate, pentru ca pot vedea ce ma aseapta atunci cand picioarele mele vor atinge nisipul fin din adancuri, pentru ca e turcoaz ca si culoarea mea preferata. mi-am dorit mereu sa gasesc in larg o sticluta trimisa de pe cealalta parte a globului care sa contina o scriosare. si sa-mi starneasca curiozitatea atat de tare incat sa-mi doresc sa cunosc "expeditorul" ei....da, e very movie like...dar nice to imagine! acum, azi mi-ar placea tare mult sa trimit eu o sticluta in larg, pe care insa sa nu o gaseasca nimeni pentru ca va fi plina de trairi pe care as vrea sa le uit. momente din timp cand am ajuns la fundul oceanului in urma unei priviri pe sub sprancene, unor vorbe nerostite, unor situatii nedorite. cu totii avem astfel de amintiri! eu vreau sa le eliberez pe ale mele, sa ma curat de ele, sa-mi ofer ocazia sa umplu spatiul acela cu batai intense de inima si bucurii marunte, cu oameni care stiu sa aprecieze caldura, cu oameni pe care sa-i iubesc total si cu povesti necomplicate.

ma intreb de multa vreme de ce imi place apa...pentru ca e butonul meu de restart
                                                                            pentru ca ma relaxeaza ca nimic altceva



RECOMAND: The Boy Who Trapped The Sun in fundal

m.