24 iunie 2012

Rainy Sunday


colectia de dimineti scurte de duminica
neplanuit a mai primit un membru
cinema personal cu actori neinvitati
picurii se joaca energic pe acoperisul casei
miroase a curat
si plamanii se bucura de natural
participam cu totii la o lupta continua intre liniste si neliniste
nelinistea se antreneaza cu ploaia
linistea este delicata si firava
totusi ea va castiga, spun batranii

am indraznit si am gatit cockteil de fructe de mare
e mai simplu decat sa gestionezi cockteil de simtiri
pentru multi vechiul este the new trend
pentru mine vintage nu-i un mod de viata
invat sa reciclez sticle, hartie..si cam atat.

19 iunie 2012

That's amore

"Only once in your life, I truly believe, you find someone who can completely turn your world around. You tell them things that you’ve never shared with another soul and they absorb everything you say and actually want to hear more. You share hopes for the future, dreams that will never come true, goals that were never achieved and the many disappointments life has thrown at you. When something wonderful happens, you can’t wait to tell them about it, knowing they will share in your excitement. They are not embarrassed to cry with you when you are hurting or laugh with you when you make a fool of yourself. Never do they hurt your feelings or make you feel like you are not good enough, but rather they build you up and show you the things about yourself that make you special and even beautiful. There is never any pressure, jealousy or competition but only a quiet calmness when they are around. You can be yourself and not worry about what they will think of you because they love you for who you are. The things that seem insignificant to most people such as a note, song or walk become invaluable treasures kept safe in your heart to cherish forever. Memories of your childhood come back and are so clear and vivid it’s like being young again. Colours seem brighter and more brilliant. Laughter seems part of daily life where before it was infrequent or didn’t exist at all. A phone call or two during the day helps to get you through a long day’s work and always brings a smile to your face. In their presence, there’s no need for continuous conversation, but you find you’re quite content in just having them nearby. Things that never interested you before become fascinating because you know they are important to this person who is so special to you. You think of this person on every occasion and in everything you do. Simple things bring them to mind like a pale blue sky, gentle wind or even a storm cloud on the horizon. You open your heart knowing that there’s a chance it may be broken one day and in opening your heart, you experience a love and joy that you never dreamed possible. You find that being vulnerable is the only way to allow your heart to feel true pleasure that’s so real it scares you. You find strength in knowing you have a true friend and possibly a soul mate who will remain loyal to the end. Life seems completely different, exciting and worthwhile. Your only hope and security is in knowing that they are a part of your life." —

 Bob Marley 

18 iunie 2012

Graba strica...povestea

Era luni dimineata si eram deja in intarziere. Se anuntase vreme buna asa ca m-am bucurat ca pot intra in anotimpul rochiilor vaporoase care imi pun gleznele in valoare. Am strans de-a lungul timpului cateva exemplare demne de coperta unor reviste glossy...stiti cum e, cand esti femeie niciodata nu ai suficient de multe haine. Am ales de data aceasta rochia de culoare nude cu buline negre si m-am gandit imediat la lantul din perle de aceeasi culoare care imi sta la baza gatului. All classy today!...Asta daca nu as fi reusit, in graba in care eram, sa il distrug dintr-o singura miscare. Ma uitam la perlele intinse pe jos si nu reuseam sa inteleg care dintre miscarile mele rapide au cauzat acest mic...dezastru. Apoi mi.am dat seama ca nici nu conteaza prea mult, ca descoperirea asta nu-mi va aduce lantul inapoi, iar eu tot fara ceva in jurul gatului voi pleca la serviciu.
Mergand rapid pe strada m.am gandit la aceasta intamplare ca la o metafora pentru relatii, pentru viteza cu care le traim si mai ales pentru graba cu care le distrugem. Ne indragostim in mod naiv de potentialul pe care il vedem in oameni si ne incapatanam cu tarie sa credem ca ei sunt deosebiti. Si sunt! Dar nu mereu si pentru noi. Avem rabdare si incercam sa provocam destinul, sa scrijelim calitatile pe care le vedem in omul din fata noastra. Le vrem activeate nu doar in stare latenta. De multe ori la capatul unui drum mai lung sau mai scurt, dupa nenumarate purtari, poate la tinute nepotrivite, lantul care leaga doi oameni se rupe. Uneori din cauza presiunii, uneori din cauza experientelor fericite si nefericite, uneori din cauza oboselii, uneori din cauza faptului ca unul dintre parteneri ajunge sa se plictiseasca de sperat, de asteptat, de incercat. Cedam asemenea firului subtire care tine bilele impreuna, de cele mai multe ori fara preaviz, fara ca ceva special sa se fi intamplat. Si atunci stim ca s-a cam terminat. Sigur, multi se vor incapatana sa adune bucatile de pe podea si sa le puna cap la cap. In incercarea de a reconstrui originalul, nu va rezulta decat un lant firav, greu de purtat cu aceeasi seninatate si relaxare- pericolul ca el sa se rupa din nou va fi mult mai ridicat. Daca in schimb vom folosi perlutele pentru a naste o alta combinatie, vom avea poate un model unicat, care ne va reprezenta mult mai bine. Exista si varianta in care nu vom mai avea interes, energie sau creativitate pentru a mai pune bilele una langa alta intr-o forma care sa mai poata fi purtata, asa ca fie le vom arunca la gunoi (ca sa stergem amintirea), fie le vom depozita intr-o cutie de bijuterii pe care se va aseza praful curand (pastrand insa posibilitatea de a mai accesa amintirile legate de momentele in care lantul stralucea la gatul nostru).
Lantul meu s-a rupt fara sa inteleg de ce. Perlutele zac si acum pe parchetul din camera roz. Eram in graba si foarte obosita, desi dormisem bine. Nu am decis inca ce voi face cu ele. Acum, cu siguranta nu pot face nimic..

m.

17 iunie 2012

Midnight autumn

Poate m-am mai gandit la tine cand am auzit la radio vreuna din melodiile cu care mi-ai facut cunostinta si poate m-am mai intrebat ce nebunii mai faci si poate au mai fost elemente din realitatea mea care m-au dus cu gandul la comunicarea noastra virtuala lesinata la mal si poate am mai vrut sa resuscitez toata povestea dar nu am gasit resurse mereu. Si poate m-am mai intrebat daca chiar are sens si daca la capatul celalalt al firului mai exista cineva sau a venit vara si atat. Poate am facut pe omul mare care lasa timpului dreptul sa se aseze si sa aduca cu sine "niste" spatiu. Spatiu peste care se aseterne tacerea.
[....]
Sunt dati cand ne batem creierii in cap precum ouale pentru omleta pentru ca apoi sa incercam sa luam din tot amestecul ala fiecare albus si galbenus si sa le punem inapoi in ouale lor. Concluzia e ca nu se prea alege mare lucru- nici omleta si nici oua. Doar creieri amestecati bine! S-au mai asezat lucrurile si sunt puse cu grija in sertare, dar tot ai ramas tu intr-un sertar doar al tau. Tu si niste intrabari ;). Probabil habar nu ai sau poate nu intelegi sau poate ai inteles atunci si ai vrut sa para ca nu intelegi. O sa aflu candva, intr-o zi in care o sa fie deschis si sertarul ala.  
[....]
Si poate sa fii om mare nu inseamna sa porti ochelari in alb si negru, ci sa vezi culori, nu?
 Si poate sa fii om mare nu inseamna sa te cenzurezi ci sa iti asumi, nu?
  Si poate sa fii om mare nu inseamna numai sa existi, ci si sa fii, nu?
   Si poate sa fii om mare nu inseamna sa ai timp, ci sa ti-l faci, nu?
r.

11 iunie 2012

2009

Oare arata la fel?

...am inchis telefonul si am pornit spre metrou purtand dupa mine un alai de intrebari. nu stiam cum va fi revederea dupa atata timp....asa ca am marit pasul ca sa nu am timp sa ma gandesc. ne-am zarit si am continuat drumul pana ne-am trezit fata in fata. un pic fastacit am prins momentul din zbor si am schimbat directia de mers. ne-am pupat politicos ca si cum ne-am fi vazut si ieri.

a trecut timp si parca nu a trecut. s-au schimbat multe si parca nu s-a schimbat nimic

Mai sunt si alte moduri de a calatori prin trecut? Poate

Ma vad in rochite de vara in biroul acela un pic demodat razand cu pofta la glume nesarate. A fost vara cand am fost femeie sexi si copil zapacit. 2 in 1 la super oferta. "Arati la fel, doar culoarea parului s-a schimbat" si zambeste strengareste. Doi ani se pot comprima cu usurinta in putin mai mult de 60 de minute, stiai asta?

Privirea adanca si gropitele din zambet m-au purtat prin timp si spatiu in cel mai frumos si simplu mod cu putinta. Acum stiu ca timpul nu te lasa sa uiti, doar te pacaleste un pic. Totul se pastreaza in cutiute micute bine pitite. Poate vreodata o sa vrem sa le mai deschidem ca sa vedem ce e prin ele.

Cine crede in "niciodata" este un fraier! Uite ca am demontat ipoteza asta si drumurile ni s-au intalnit din nou...mai senini, mai bine.

Rabdare inseamna sa-i dai drumul si sa stii ca se va intoarce cand va fi momentul potrivit.

m.

7 iunie 2012

Life is all about kilometers and adventures

si am disparut ca m-am terminat
bateriile s-au golit
si am trait intr-un timp al meu
si am avut spatiu sa fiu
sa ma mai intalnesc un pic si cu mine
sa mai am si continut nu numai contur
sa mai aiba viata culoare si nitica sare

si in timpul asta am citit
si am cugetat si am visat
la o viata care sa lase urme
altele decat cele de pe ten
la ceva mai mult control 
la mai putina imponderabilitate
la mai multa iubire si prietenie
si la mai putina robotizare
la o viata cu mai multa miscare
si mai putina "imobilizare" voita
acceptata, semnata, sarbatorita

azi mi-a dat P. raspunsul la visare
este realitatea unei familii-melc
frumos.frumos.frumos.
de trei ori frumos! ;)
                                                [pregatesc ceva]
                                          
                                              r.

5 iunie 2012

Ancorele mele muzicale

Prima oara cand am auzit despre memoria involuntara eram in liceu si profa de romana ne povestea despre madlena lui Proust, deja consacrata in istoria literaturii universale prin intermediul romanului “In cautarea timpului pierdut”.Nu stiu cat de multe am inteles atunci, dar mi-amintesc ca mi s-a parut interesanta ideea ca pot exista stimuli care genereaza o serie de trairi, amintiri, sentimente specifice si ca intre cele doua se creeaza o legatura stransa. De cele mai multe ori procesul este inconstient, asocierile dintre mirosuri si oameni sau momente, melodii si experiente, obiecte si locuri sunt cat se poate de surprinzatoare si poate lipsite de sens pentru cei aflati in afara realitatii subiectului vizat.
Mai tarziu, cand am interactionat cu NLP (programare neuro lingvistica), am aflat ca exista o alta denumire pentru acelasi fenomen, ancora. Fara cuvinte sofisticate, o ancora este un declansator care poate fi intalnit sub forma unui obiect, unei senzatii, unui cuvant sau fraze, unei atingeri, sunet, gest sau unei amintiri. Toate cele 5 simturi poate fi utilizate in formarea unor ancore, in sensul ca pot declansa un gand, un sentiment sau o reactie. Gradul de noutate a aparut in momentul in care am aflat ca acestea pot fi accesate ori de cate ori dorim, cu conditia sa fim constienti de ele. Ancorele apar (de cele mai multe ori) involuntar, sau ni le putem crea in mod programat.
Dupa ce conceptul mi s-a clarificat, am realizat ca am o multime de astfel de ancore, in diverse forme, dar cele mai multe dintre ele folosesc simtul auditiv. Nu intamplator as zice...:) Asa ca astazi vreau sa povestesc despre ancorele mele muzicale. Fara ordine sau sens, doar asa cum imi fug prin gand.
***
1.      Celine Dion-Its All Coming Back To Me Now

Eram mici si descoperisem dansul imbratisati asa ca nu exista petrecere la care sa nu se auda melodia asta. Mereu spre sfarsitul petrecerii cand invitatii incepeau sa plece si cei care ramaneau erau doar cei implicati in relatii platonice sau complicatii sentimentale- in masura in care ele exista la clasa a saptea. Ne placea, nu neaparat pentru mesajul pe care il transmite (superb si generator-de-piele-de-gaina as spune acum), ci pentru ca era cea mai lunga melodie lenta pe care o descoperisem- 07:39 de minute in bratele baiatului de care iti placea...what else can you wish for?!

2.      Jason Mraz - I'm Yours

2008 si o luna in Viena. Prima excursie a noastra, singure, dincolo de granitele tarii. Plecasem la un curs de germana in orasul de poveste pe care il vizitasem cu un an in urma si de care ne cam indragostisem...cum facem noi cu multe locuri...avem inima mare, ce sa-i faci!? J Camin de studenti, mic dejun luat pe fuga si melodia asta (abia lansata) care ne colora diminetile. Zic asa: Plimbari in multe limbi in jurul Schönbrunn-ului, vizita la Opera, excursie pe Dunare si intalnire cu manastirea Melk (fix ca „In numele trandafirului”). A fost un august superb.




3.      Lykke Li- I Follow Rivers

Era o seara de septembrie, o joi obositoare. Purtam rochita neagra care imi face un decolteu bogat si opincutele negre comode. Era racoare asa ca purtam geaca de blugi mov si la gat mi-am pus esarfa in carouri de la H&M. Eram girly, dar Vama style...cum ma simt foarte bine. Am ales Herastrau, Baraka, leaganul din stanga colt si suc de piersici. Nu stiu de ce este totul atat de clar...aproape ca as putea sa enumar ordinea in care am discutat subiectele, de cate ori am fost la baie si cat de tarziu era cand m-am urcat in primul autobuz de noapte. Am tacut mult si am ascultat, apoi am vorbit ceva si mai mult prostioare. Eram mica in mine si un pic agitata. Imi vine sa rad mereu privind-ma cateva luni mai tarziu....cat frumos!

4.      Stromae- Alors On Danse

Primul Paste departe de casa si ceva esecuri culinare J. Inceput de Erasmus si eu, un fel de New Girl pentru colegii mei de apartament. Un neamt, un turc, un iranian si je...scary enough mi-am zis. Deloc!...a demonstrat experienta. Melodia asta imi aminteste mereu de cat de incomode imi sunt inceputurile si cat de mult ajung sa le plac dupa o vreme..Sunt melc, aveti rabdare!
5.    Clueso - Zu schnell vorbei

Luni intregi de pregatiri peste pregatiri, nopti nedormite, antibiotice care nu-si faceau efectul, temperatura 40 cu cateva ore inainte de decolare, 5 zile si apoi gata. Prea potrivit titlu, prea la timp descoperita aceasta melodie. De la ani distanta parca imi starneste un zambet. Nu cel mai pur, nu cel mai lin, dar zambet. Das war es, mein Freund! Es ist schon vorbei!

6.  Train - Hey Soul Sister

August din nou, dar Paris cativa ani mai tarziu. Un vis implinit intr-o formula surprinzatoare si deosebit de frumoasa. Patru in plimbare pe Sena si magnet lipit de bratul meu. Pasi marunti picurati intr-o atmosfera boema, vorbe putine si un confort nou pentru mine. Am urcat doar noi pana in varful Turnului Eiffel si ne-am tinut de mana strans in timp ce asteptam la coada. Am vorbit dincolo de cuvinte si apoi nu ne-am mai dat drumul. Port si acum la chei micul turn primit cadou la plecare ca o dovada ca s-a intamplat. A fost frumos de la cap la coada...pentru ca nu avea cum sa fie altfel, dar si pentru ca ce s-a intamplat a fost neasteptat.

7.      Ivete Sangalo e Balada Eva -Minha pequena Eva

Rafi-Meu irmão, meu amigo, o homem exótico. Mi se opreste respiratia cand ascult melodia asta si imi vin in cap atat de multe imagini, momente, fragmente scurte din viata noastra impreuna...incat nu mai pot decide sa povestesc una. Un om care s-a lipit ca timbru de plic de noi si nu ne-a mai lasat deloc...dar ne-a placut! Un frate pe care nu l-am avut niciodata, un om cald cu un zambet pofticios, un greieras care avea cate o poveste pentru orice stare. Doar Rafi.

8.      Guess Who - Tot mai sus & Don Omar - Danza Kuduro

Echilibru, libertate, independenta. Om intreg, curat si linistit. Mamaia 2011 si un weekend colorat. Cockteiluri delicioase si baldachine fancy, dans agitat pana in zori si brate puternice care m-au purtat spre rasarit. Bucurie de unul singur sau primul semn ca ai gasit drumul spre tine.

9.   Pitbull- I Know You Want Me

Primul teambuilding din viata mea J Bulgaria si muuulti barbati care ma inhibau. Ca sa fac fata m-am pozitionat- copil- Pe alocuri a functionat. Patru dimineata si mesaj venit din senin: „Mare, luna, tu si eu, plimbare acum?” Am zis da si ne-am furisat afara din hotel si am fugit pe plaja unde am stat la povesti pana in zori. Nimic romantic, doar frumos si special. Apoi a doua zi a venit o alta invitatie: „Vii in targ cu mine sa luam suveniruri pentru acasa?” Si m-am dus! Pe drumul de intoarcere mi-a facut multe poze pe plaja in timp ce ma jucam cu valurile si m-a luat pe sus ca sa simt ca zbor. Ma tinea de mana..si nici nu stia cat de mult imi place sa simt o alta mana in a mea. Drumul spre casa l-am petrecut dormind pe pieptul tare prinsa intre niste brate attttat de lungi. It was safe and sweet.

10. Amy Macdonald – This is the life, James Morrison – Broken Strings ft. Nelly Furtado, Milow – Ayo Technology, The Roots – The Seed


Mai sunt si alte melodii pe care le conexez cu Expirat, cu ultimul an de facultate, cu nopti nebune in grup de Power Puff, cu drumuri multe si incins telefonul pentru probleme existentiale. Aceeasi oameni dragi in jur si multi altii care ni s-au aratat pe drum de mare, pe drum de Milano, pe drum de Suceava, pe drum de Valeni. Perioada de formare a unei prietenii care a depasit deja multe obstacole, care a trecut de limite spatiale si si-a gasit o forma prin care sa mearga mai departe. Colectie de mini-povestioare legata cu rasete, vara si rochii in vant.

***

Probabil ca ar mai fi o groaza de melodii pe care as putea sa le leg de momente, oameni, istorii. Acestea sunt doar cateva..poate cele care stranesc emotii mai intense, care ma poarta in timp si spatiu, care mi-amintesc, atunci cand cred ca am uitat. Ramane in urma unei astfel de calatorii un sentiment placut de „ce bine ca sunt vie si simt lucrurile atat de intens”, „ce bine ca iubesc intamplarile marunte si oamenii simplii din viata mea”, „ce bine ca am crescut si timpul nu a trecut fara urme”. Este un sentiment foarte placut.

m.

4 iunie 2012

Profa de romana s-a facut scriitoare

"Cand esti mica dragostea e atunci cand primesti martisoare.
(Tina are cea mai pufoasa si mai mare colectie de martisoare din bloc)
si dragostea e atunci cand scrie in oracol
<<Ce culoare au ochii lui?>> si
pana la urma el intoarce ochii in alta parte
si se imprieteneste si se casatoreste cu altcineva
si fumeaza apoi o tigara si atunci
dragoste e cand suferi ca proasta.."
[...]
"Eram de patru ani impreunasi ne iubeam. Ne iubisem.Dar nici unul dintre noi nu stia de ce, cum ajunseseram in punctul acela mort.Era inutil. <<Corpul tau nu imi mai spune nimic>>. Intuiam asta dinainte sa il aud. Si toata fiinta ta se sparge in mii de cioburi. Pentru ca ai orgoliul de a fi totul pentru el"
(Georgiana Sarbu, Despartiri)


Scrie cumva dezordonat, dar intr-un stil atat de clar, de plin, de detaliat. Ma intrebam daca as fi recunoscut autoarea scriiturii fara sa fi stiut dinainte ca este ea. Daca romanul pe care il tin in mana la soare nu ar purta autograful-aminire-a-noptii-petrecute-impreuna (in pijamale ca fetele), as fi stiut ca ea  a brodat aceasta poveste?
Sunt pasaje care cu siguranta m-ar fi dus cu gandul la ea. Doar ei ii placea sa se plimbe prin Bellu, sa stea la taifas cu scriitorii pe care i-a studiat cu atata pasiune in facultate. Ba chiar imi amintesc de o zi de vara cand mi-a dat intalnire in oras sa mai povestim ca-ntre prietene.Eram fericita ca profa de romana m-a promovat la rang de prietena imediat dupa ce am dat Bacu'. Doar ca nu am iesit la suc in vreo cafenea fitoasa, ci mi-a dat intalnire in cimitir. Am facut o plimbare prin Bellu, am povestit ceva drame amoroase- eu aveam destule in vara respectiva- am mai studiat cateva morminte, ne-am mai dat un pic cu parerea despre oamenii din spatele pietroaielor..de fapt de sub ele si ne-am dus acasa apoi, deopotriva descarcate de propriile povesti si incarcate de sute de alte povesti.
Astazi ii citesc romanul la soare si imi place. Imi amintesc de mine-din-liceu, de prima zi cand a intrat in clasa tremurand ca varga, dar avand o aparenta siguranta de sine. Mi-e drag de vremurile devenirii noastre. Tare drag!

r.

2 iunie 2012

Plumb

de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

***
dar o sa treaca