11 iunie 2012

2009

Oare arata la fel?

...am inchis telefonul si am pornit spre metrou purtand dupa mine un alai de intrebari. nu stiam cum va fi revederea dupa atata timp....asa ca am marit pasul ca sa nu am timp sa ma gandesc. ne-am zarit si am continuat drumul pana ne-am trezit fata in fata. un pic fastacit am prins momentul din zbor si am schimbat directia de mers. ne-am pupat politicos ca si cum ne-am fi vazut si ieri.

a trecut timp si parca nu a trecut. s-au schimbat multe si parca nu s-a schimbat nimic

Mai sunt si alte moduri de a calatori prin trecut? Poate

Ma vad in rochite de vara in biroul acela un pic demodat razand cu pofta la glume nesarate. A fost vara cand am fost femeie sexi si copil zapacit. 2 in 1 la super oferta. "Arati la fel, doar culoarea parului s-a schimbat" si zambeste strengareste. Doi ani se pot comprima cu usurinta in putin mai mult de 60 de minute, stiai asta?

Privirea adanca si gropitele din zambet m-au purtat prin timp si spatiu in cel mai frumos si simplu mod cu putinta. Acum stiu ca timpul nu te lasa sa uiti, doar te pacaleste un pic. Totul se pastreaza in cutiute micute bine pitite. Poate vreodata o sa vrem sa le mai deschidem ca sa vedem ce e prin ele.

Cine crede in "niciodata" este un fraier! Uite ca am demontat ipoteza asta si drumurile ni s-au intalnit din nou...mai senini, mai bine.

Rabdare inseamna sa-i dai drumul si sa stii ca se va intoarce cand va fi momentul potrivit.

m.