4 iunie 2012

Profa de romana s-a facut scriitoare

"Cand esti mica dragostea e atunci cand primesti martisoare.
(Tina are cea mai pufoasa si mai mare colectie de martisoare din bloc)
si dragostea e atunci cand scrie in oracol
<<Ce culoare au ochii lui?>> si
pana la urma el intoarce ochii in alta parte
si se imprieteneste si se casatoreste cu altcineva
si fumeaza apoi o tigara si atunci
dragoste e cand suferi ca proasta.."
[...]
"Eram de patru ani impreunasi ne iubeam. Ne iubisem.Dar nici unul dintre noi nu stia de ce, cum ajunseseram in punctul acela mort.Era inutil. <<Corpul tau nu imi mai spune nimic>>. Intuiam asta dinainte sa il aud. Si toata fiinta ta se sparge in mii de cioburi. Pentru ca ai orgoliul de a fi totul pentru el"
(Georgiana Sarbu, Despartiri)


Scrie cumva dezordonat, dar intr-un stil atat de clar, de plin, de detaliat. Ma intrebam daca as fi recunoscut autoarea scriiturii fara sa fi stiut dinainte ca este ea. Daca romanul pe care il tin in mana la soare nu ar purta autograful-aminire-a-noptii-petrecute-impreuna (in pijamale ca fetele), as fi stiut ca ea  a brodat aceasta poveste?
Sunt pasaje care cu siguranta m-ar fi dus cu gandul la ea. Doar ei ii placea sa se plimbe prin Bellu, sa stea la taifas cu scriitorii pe care i-a studiat cu atata pasiune in facultate. Ba chiar imi amintesc de o zi de vara cand mi-a dat intalnire in oras sa mai povestim ca-ntre prietene.Eram fericita ca profa de romana m-a promovat la rang de prietena imediat dupa ce am dat Bacu'. Doar ca nu am iesit la suc in vreo cafenea fitoasa, ci mi-a dat intalnire in cimitir. Am facut o plimbare prin Bellu, am povestit ceva drame amoroase- eu aveam destule in vara respectiva- am mai studiat cateva morminte, ne-am mai dat un pic cu parerea despre oamenii din spatele pietroaielor..de fapt de sub ele si ne-am dus acasa apoi, deopotriva descarcate de propriile povesti si incarcate de sute de alte povesti.
Astazi ii citesc romanul la soare si imi place. Imi amintesc de mine-din-liceu, de prima zi cand a intrat in clasa tremurand ca varga, dar avand o aparenta siguranta de sine. Mi-e drag de vremurile devenirii noastre. Tare drag!

r.