30 iulie 2012

Fericire ascunsa

Poate este din cauza ca soarele bate mai puternic acum si lumina lui dezvaluie perspective noi sau poate ca e doar o iluzie care se va dilua in timp....cine mai stie?!
Te vad cu ochiul drept care este deschis..iti vad o parte din fata, in timp ce restul este afundat in perna mea moale. Te stiu pe jumatatea cealalta de pat si totusi este o surpriza sa te am aici...nu am ajuns niciodata in punctul in care sa fie ceva natural...mereu a fost o intamplare. Uneori ne privim in tacere si am vrea sa ne mai spunem cate ceva, doar ca sa putem continua discutia de pana atunci..am fi putut vorbi pana la infinit fara sa ne plictisim. As fi stat cu tine in acelasi pat un weekend intreg facand nimic si traind mult cu doar cateva pauze de masa cu meniu incropit. Sunt sigura ca nu ne.am fi plictisit :-) Eram fericita in diminetile in care te simteam pe pielea mea si parca nu voiam sa ne ridicam din pat...stiam mereu ca atunci se va sparge globul...nu m.am mintit niciodata crezand ca e mai mult decat a fost...am pariat mereu ca e mai putin de fapt...si cand nu mai fugi disperat dupa raspunsuri incep ele sa apara lin si revelator...nu scap deloc de senzatia asta grea din stomac dar ma bucur ca o am...ma bucur ca mi se aprind lumini, ma bucur ca sunt mai om sensibil decat stiam despre mine, ma bucur ca am experimentat vulnerabilitatea maxima si ca acum o port dupa mine asemenea unei etichete de la un famous brand. Sunt eu goala de aparente, haine si trecut.
Imi place sa ma las in grija ta si as face.o oricand fara teama, cu toate astea nu te.am lasat niciodata sa locuiesti in fiecare celula din corpul meu. Un paradox pe care cu greu mi.l explic. Te vad cu ochiul drept cum dormi profund si ma intreb cum ar fi daca ne.am lega un snur de la inima la inima...cum am simti apoi? Ar fi mai intens? Ar fi mai sincer? Ar fi mai putin egoist? Ar fi total? Ar fi adevarat?...



Ceasul suna parca mai tare ca sa ma trezeasca din vis si in loc de soneria banala, acum imi striga " nu va mai fi la fel dincolo de tocul usii". Si ma fac mica si mai trag de timp pentru ca imi place si pentru ca nu vreau sa se sparga baloanele colorate care ne tin sus. De fapt stiu ca alarma are dreptate si ca, desi acum ma stangi sincer si tare in brate, pe drum sper metrou nu ma vei tine de mana si abia imi vei mai spune ceva. Magneti ce se atrag si se resping cu forta. Ma doare puterea cu care ma respingi.
Era inceput de doi zero unu doi cand am exersat lenevitul pe salteaua tare de la munte. Parea chiar real ce se petrece si era pentru mine capcana timpului. Nu am invatat la gradinita sa vreau doar pe jumatate si nu i.am inteles niciodata pe colegii mei care faceau asta. Aici si acum il pot aplica cand nu imi pasa daca e alb sau negru, daca este azi sau e si maine. Acum mi.e un pic mai clar...desi imi plac trailerele, nu am vrut sa am franturi din poveste, momente unice care nu se vor mai repeta..si stiam ca pentru filmul asta nu imi ajungeau banii de bilet. Pentru unii..e mai bine cu ceva decat cu nimic, pentru altii este totul sau nimic..pentru mine nu stiu cum a fost.
Te.ai trezit deja si ai inceput sa mormai dragut in timp ce ma strangi de mijloc si ma tragi spre tine. Eu ma topesc in imbratisarea asta si ma rog sa dureze mai mult. Imi zic apoi in gand "mereu cand prind nisipul in mana el mi se scurge printre degete si ce pacat ca nu stiu cum sa fac sa.l tin cu mine". Mi.ai fugit de sub ochi pe alta plaja pentru ca a mea nu ti.a fost de ajuns si te.ai abandonat in bataia vantului..cand la nord, cand la sud intr.un dans absurd si rece. Eu am ramas pe partea mea de pat, privind la mana mea goala acum. "Am intarziat deja, hai la serviciu!"
E prea tarziu in noapte pentru a mai face o incheiere la acest vis povestit, asa ca zic simplu... frumos scurt.

P.S: ai stiut ca eram fericita cand iti simteam respiratia in parul meu? si ca la fel de fericita am fost cand te-am condus la usa in boxeri si in tricoul alb...