31 august 2012

Ultimul punct de pe pagina asta


Nematerial
Iluzoriu
Inselator
Vindecator
Revelator
Invatator
Scurt
Nemasurabil
..si lista este infinita

(timp)
 ***
M-am tot gandit cum sa scriu despre sfarsitul acestei veri si sa ma feresc in acelasi timp  de clisee …grea misiune, mai ales ca zaresc tot mai multe mesaje legate de schimbarea anotimpului…de fapt, nu se schimba nimic…totul este doar un consens la care cu totii, voluntar sau involuntar, am aderat. Da, oficial este toamna, dar ma intreb care este diferenta intre vineri si duminica? Se misca timpul altfel? ....Nu prea, insa parca tot as vrea sa arunc o privire scurta in urma, cat sa imi asez experientele in ordine, sa le constientizez ca sa le pot accesa cand este cazul. 
Am auzit multe persoane spunand ca atunci cand vor sa isi puna gandurile in ordine se apuca sa faca curat sau sa schimbe ceva in apartamentul in care locuiesc. A schimba ceva in plan fizic, in obiceiurile zilnice sau (in mod programat) in comportament poate fi de multe ori calea catre gasirea unor raspunsuri mult cautate...Nu am stiut asta pana de curand...sau daca am stiut-o, nu am realizat si m-am prins in dansul absurd al intrebarilor incuietoare. 
Imi amintesc un 1 iunie incordat si un „nu-mi fac griji pentru ca oricum nu ai avea curaj sa faci asta”. Apoi vine un 31 august mult mai relaxat si plin de energie buna. Acum stie ca am curaj si ca pot face chiar mai multe. Asta este conturul general, sunt capetele firului de ata, care s-a tot lasat purtat de vant. Are multe noduri pe alocuri, dar are si portiuni line si fine. Am mesterit mult la lucrarea asta abstracta care s-a trasformat mereu in altceva. 
***
Mi-a povestit Mara de la patru cum fuge cand intra in zone gri, cum incearca sa nu mai fie impulsiva si cum asculta mai cu atentie povestile celor din jur. Si-a schimbat de curand ochelarii si era foarte incantata ca vede altfel prin ei. A incercat sa imi explice ca percepe diferit realitatea, ca descopera noi nuante ale lucrurilor si ca vede liniute intre infinitul negativ si cel pozitiv. Am gasit-o vesela si relaxata, tot cu griji, dar mai luptatoare acum. A avut o vacanta de vara plina de surprize, picurata cu ceva oameni noi si legata de aceiasi oameni dragi. A calatorit cand a avut nevoie de o evadare, s-a inscris la maraton cand a simtit ca altfel nu se mai poate si a exersat tacerea. Acum merge pe sarma, pas cu pas..
***
Mereu este vorba despre oameni si-mi pare cam ciudat. Dar langa oameni (chiar si necunoscuti) nu te poti plictisi. Uneori, pe baza unor criterii inca greu de stabilit, ne alegem unul din multime si incepem sa-l devoram. Sa-l desfacem foaie cu foaie, ca pe o ceapa, pana ajungem in sufletul lui, pana ii ghicim temerile si ii aflam placerile. Si nici atunci nu ne oprim pentru ca este un joc molipsitor si mereu vrem mai mult. Poate sa se arda rapid acest interes sau poate sa dureze o vesnicie...in functie de jucatori. Un an este mult sau putin? Mai ai foi goale in caietul tau?
***
Ce minune ca esti.
Ce mirare ca sunt.

...inima pare sa bata mai rapid in septembrie, in vreme ce timpul pare sa aiba tot mai multa rabdare, asa ca hai sa....let it be

m.

29 august 2012

Dur-e-rea


'Durerea este stranie. Durerea apare, ZDRANG, si se instaleaza, te ia in brate. E reala. Si, pentru oricine te priveste , pari caraghios. E ca si cum, brusc, ai fi devenit idiot. Nu exista leac pentru ea decat daca stii pe cineva care intelege ce simti si stie cum sa te ajute".

[...]

"Jonglam cu vieti si suflete de parca erau jucariile mele. Cum ma puteam numi barbat? Din ce eram facut?"

Femei, Charles Bukovski


dar eu?! Eu sunt externata fara aviz....
R.


25 august 2012

With or without you?

- sa stii ca stelele se vad muuuuuult mai frumos in vama
- depinde cu cine le vezi :-)
- clar! Daaaaar, daca le vezi cu aceeasi persoana in bucuresti, respectiv vama, in vama arata mai bine... adica se vad mai multe :-P
- hmmmm nu cred pana nu vad
(avea dreptate...sunt multe si-ti vorbesc in limbi neintelese)
M.

14 august 2012

Realitatea musca si doare

Am visat mereu sa am stomacul plin. Nu plin de mancare dupa o masa copioasa, ci plin de emotii bune, cum imi place sa le numesc.
Am visat sa port in mine o iubire MARE, care sa ma copleseasca de fiecare data cand respir. O iubire care sa imi reconfigureze universul, care sa sape adanc si sa ma faca sa descopar resurse pe care nici nu le banuiam.
Am asteptat mereu sa mi se intample ceva ca in povesti. Ceva MARE si bun care defineasca intreaga viata, sa povestesc cu stralucire in ochi cum din punctul respectiv lucrurile s-au scurs diferit.
Am sperat mereu sa pot sa fac un lucru MARE, care sa schimbe ceva in jur, care sa conteze.

Mai dureaza. WIP.

Am cateodata sentimentul ca ma departez de telul meu cel mai inalt. Ma cuprinde cateodata o neputinta cu care nu resuesc sa lupt pana la capat. Musca banalitatea din mine. Ma vaneaza monotonia.Calc in micime cateodata. Se dau razboaie. Raman obosita si fooooarte trista. Scade imunitatea sub nivelul marii. Ataca panicile si cotropesc bucata cu bucata tot sufletul. Sufletul care in alte zile reuseste sa zboare pana aproape de cer, care viseaza colorat.

O sa vina. Intr'o zi.

Surprind ritmul cand lenes, cand alert al propriei vietii si nu conteneste sa ma uimeasca. La EKG imi dau usor seama. Sufar de idealizare. Caut tratament!

R.

12 august 2012

Muzeul de Istorii

Istoria care se preda la scoala s-a petrecut demult. Istoria se numeste asa pentru ca vorbeste despre intamplari semnificative in viata unei comunitati, tari sau chiar al unul continent. Totusi, unde se preda istoria individului? A UNUI individ? Isotria ta va ramane scrisa undeva?

Am simtit mereu ca oamenii sunt niste muzee ambulante. O combinatie intre muzeul de trairi si muzeul de geografie, poate si o camera din muzeul de experiente, unite intre ele de holul lecturii. Aceste muzee se viziteaza sau nu. Au intrarea libera sau nu. Sunt dedicate unui public restrans sau nu. Sunt diferite, sunt mobile, sunt in permanenta dezvoltare, renovare, lansare. Sau nu.

Mi-e drag mereu sa vizitez astfel de muzee. Le caut, bat la usi, stau la coada, fac programare, ma hranesc din asta. Nu ma mai satur sa aud povesti de oameni dragi, oamei care isi construiesc frumos traseul si au grija ca spatiul lor sa fie unul cat se poate de primitor si de placut, luminos si curat. Ii iubesc pe oamenii care vor sa faca din muzeul lor un nou Louvre, care lucreaza constant la dezvoltarea si promovarea propriilor istorii pe care le traiesc si le povestesc cu bucurie si pasiune.

Intalnesc la tot pasul spatii mici, intunecate, intortocheata, pline de igrasie si umbre. Sunt acele muzee uitate de proprii lor proprietari, cei care nu isi asuma rolul, cei care asteapta sa apara cineva care le va face curat in ograda, cei care sunt lasi si fricosi. Aceste spatii ma intristeaza profund. Se intampla cateodata sa ma opresc o vreme si sa incerc sa fiu eu omul acela care face curat. Imi dau seama curand ca nu eu detin cheia acelui locsor. Sper doar ca exemplul meu sa fie punctul de pornire pentru renovarea unui viitor muzeu de vizitat. Las un geam deschis si merg mai departe. Nu fara OFuri.

R.

1 august 2012

neintelesuri

astazi ma intreb daca si tie ti-a fost vreodata dor de zilele alea de vara..

..cand ma invatai sa scuip cu apa?
..cand ne plimbam prin Romana fara sa ne zicem nimic?
..cand ma luai la sala cu tine si radeai de mine ca nu stiu sa folosesc aparatele?
..cand ne-am furisat de la birou ca sa iti cumpar pantaloni de plaja?
..cand ne-a batut soarele roz si am ascultat muzica aia atat de frumoasa pe plaja?
..cand ne-am imbaiat in parfum doar ca sa alegem unul potrivit pentru tine?
..cand te distrai pe seama mea ca nu stiu sa inot?
..cand faceam conferinte noaptea pe mess sa te facem model?
..cand mi-ai obligat sa ma uit cu tine la un film de groaza desi stiai ca imi e frica?
..cand m-ai intrebat prima data daca ma duc la o intalnire?
..cand mi-ai cunoscut bunicii si te-ai simtit ca acasa?
..cand fumai in curte si faceai ochii mici la fiecare rotocol caruia ii redai libertatea?
..cand imi spuneai ca sunt deoportiva buna ca o maicuta si mica precum un somalez si ma suparam?
..cand citeai cartile mele dupa ce te bateam mult la cap?
..cand m-ai dus la Ateneu stiind ca va fi ok intalnirea cu mama ta?
..cand et. 18 a fost o altitudine potrivita pentru destainuiri?
..cand imi aduceai iaurt cu fructe la birou?
..cand faceam schimb de "melodia zilei"?
..cand mi-ai prezentat diversi oameni talentati din lume doar pentru ca tu te relaxai cautandu-i?
..cand zilele erau plictisitoare, dar gaseam mereu o culoare pentru ele?
..cand te rugam mereu sa ma inveti cum sa lucrez rapid si bine?
..cand credeai ca sunt tocilara si iti propusesei sa ma strici ;D?
..cand mancam clatite cu ciocolata si stateam lenes in leagan?
..cand te calcam pe picioare la dans pentru ca erai pur si simplu preeea inalt pentru mine?
..cand toate glumele dintr-o ora aveau sageata catre noi?
..cand priveam orasul de sus de la statuie?
..cand seara, noaptea, dimineata erau doar momente ale zilei- la fel de bune pentru discutii interminabile?


Habar nu am de ce, dar mie astazi mi-e!

                                                                                              ....dor de tine, prietene!
                                                                                                                             R.