14 august 2012

Realitatea musca si doare

Am visat mereu sa am stomacul plin. Nu plin de mancare dupa o masa copioasa, ci plin de emotii bune, cum imi place sa le numesc.
Am visat sa port in mine o iubire MARE, care sa ma copleseasca de fiecare data cand respir. O iubire care sa imi reconfigureze universul, care sa sape adanc si sa ma faca sa descopar resurse pe care nici nu le banuiam.
Am asteptat mereu sa mi se intample ceva ca in povesti. Ceva MARE si bun care defineasca intreaga viata, sa povestesc cu stralucire in ochi cum din punctul respectiv lucrurile s-au scurs diferit.
Am sperat mereu sa pot sa fac un lucru MARE, care sa schimbe ceva in jur, care sa conteze.

Mai dureaza. WIP.

Am cateodata sentimentul ca ma departez de telul meu cel mai inalt. Ma cuprinde cateodata o neputinta cu care nu resuesc sa lupt pana la capat. Musca banalitatea din mine. Ma vaneaza monotonia.Calc in micime cateodata. Se dau razboaie. Raman obosita si fooooarte trista. Scade imunitatea sub nivelul marii. Ataca panicile si cotropesc bucata cu bucata tot sufletul. Sufletul care in alte zile reuseste sa zboare pana aproape de cer, care viseaza colorat.

O sa vina. Intr'o zi.

Surprind ritmul cand lenes, cand alert al propriei vietii si nu conteneste sa ma uimeasca. La EKG imi dau usor seama. Sufar de idealizare. Caut tratament!

R.