19 ianuarie 2013

Cel de-al saptelea val

[Lectura usoara...dar placuta....de metrou]


Daniel Glattauer- "Dragoste virtuala" si (continuarea) "Toate cele sapte valuri"

Acestea sunt cartile care m-au facut sa-mi doresc ca drumul zilnic cu metroul sa dureze mai mult. Scrise savuros sub forma unui schimb de e-mailuri (scriitura care ma atrage dupa ce am citit "Ce ne spunem cand nu ne vorbim", Chris Simion), cele doua carti aduc in prim plan relatia virtuala ce se infiripa intre o anume Emmi si Leo- destinatarul-perfect-pentru-gandurile-ei.

Cei doi ajung sa corespondeze intamplator, dar dialogul dintre ei capata contur si curand devine un "drog" la care niciunul nu se poate renunta. Desi titlul primei carti anunta o poveste de dragoste, nu este nici gand vorba despre un scenariu clasic ce se termina cu happy ending. Atragator este schimbul de replici al caror registru variaza foarte mult de la ironie in stare pura, la intelegere sau flirt. Miza initiala este inexistenta si asta le ofera celor doi spatiu (chiar daca este virtual) sa fie ei, nealterati de mediu sau relatii sociale. 

In cea de-a doua carte, "Toate cele sapte valuri"", pe langa intensificarea tensiunii dintre cei doi, apare, asa cum sugereaza si titlul, teoria celui de-al saptelea val. Fiind la prima interactiune cu aceasta idee, mi s-a parut interesanta si buna de tinut minte. Intr-unul dintre e-mailurile sale catre Leo, Emi explica de ce este atat de special del de-al saptelea val:

"(...) De ce iti scriu? Pentru ca am chef. Si pentru ca nu vreau sa astept in tacere cel de-al saptelea val. Da, aici oamenii povestesc despre un al saptelea val care nu vrea sa se onduleze. Primele sase sunt previzibile si echilibrate. Unul il creeaza pe celalalt si tot asa, fiecare se dezvolta din cel de dinainte si niciunul nu te ia prin surprindere. Toate pastreaza continuitatea. Sase valuri, indiferent cat de diferite ar parea din deparare, sase valuri, pornind spre acelasi tel.
Dar cu cel de-al saptelea val trebuie sa avem mare grija! Asta este imprevizibil. Mult timp nici nu iese in evidenta, contribuie la ciclul monoton si se adapteaza in functie de predecesoarele sale. Dar uneori iese din linie. Doar el, cel de-al saptelea val. Pentru ca e nepasator, senin, razvratit, sterge totul in calea lui si remodeleaza totul. Pentru el nu exista Inainte, ci doar Acum. Si dupa el, nimic nu mai e la fel. E o schimbare in bine sau in rau, oare? Asta nu pot sa estimeze decat cei care au avut curajul sa se lase prinsi in el, sa dea piept cu el si sa-l indrepte pe un fagas nou." (p147)

Iar la sfarsitul cartii ii aminteste lui Leo de aceasta teorie si ii spune amar:

" Iar pentru mine a fost un indiciu pentru talentul tau de a interpreta lucrurile gresit chiar si cand nu mai pot fi interpretate gresit! (...) Ai lasat valurile sa susure linistite, ca de obicei. Ai dormit si ai ratat cel de-al saptelea val de cand te conosc, dragul meu." (219)

Ma intreb oare cate astfel de valuri am ratat pana acum si pe cate dintre ele le-am lasat sa ma invaluie, sa ma curate, sa ma schimbe si sa ma arunce altfel pe mal? Multe s-au dus probabil linistite, inca cu siguranta au fost si cateva care au lasat urme frumoase in urma lor.