28 februarie 2013

Februarie (in cuvinte)

Februarie a fost o luna deosebita...neasteptat de frumoasa, chiar! Daca exista intr-adevar o lege a compensatie, as zice ca a fost atat de frumoasa ca sa compenseze aceeasi perioada a anului trecut :) Am fost mai mult pe drumuri si asta m-a facut sa pierd contactul cu mine..dar a meritat.

Februarie a fost despre declaratii, despre deschis sufletul si spus lucruruilor pe nume, asa cum au fost, asa cum le-am simtit...a fost despre deschidere si curaj. A mai fost despre formule noi si provocari, despre zburat in lumi mai bune (dincolo de norii gri, care erau vizibili tuturor). A fost despre zgribuleli placute si bere buna in puburi nemtesti, a fost despre schimbari de perspectiva si despre drag mare descoperit in dimineti ciufulite. 

Februarie a fost despre cald piele pe piele si rece unul langa altul, despre oameni buni impachetati in multe straturi de protectie ca nimeni sa nu-i desluseasca. A fost despre reintalniri si discutii de suflet, despre vesti bune si ganduri senine. M-am plimbat cu sete pe strazi colorate si m-am simtit atat de acasa; m-am vazut acolo fara frica, mai libera si total independenta...si m-am umplut de energie. 

Februarie a fost ca in liceu, cand fugeam la munte cu colegii. Ne-am jucat prin zapada si am stat pana tarziu sa gasim castigatorul la board game-uri. A fost despre multi oameni adusi impreuna. A fost despre trecut bariere la sauna calda si jacuzzi si bucurat de lucruri simple. A fost despre dansat in toiul noptii si despre vibratii puternice. A fost despre aici si acum.

Februarie a fost prea scurt si prea frumos...s-a dus si impreuna cu el si iarna...

Multumesc!





26 februarie 2013

Stim sa fim fericiti ? (part one)

Pierduti printre atatea lectii despre fericire, carti care ne ofera retete pentru a atinge absolutul in domeniu si modele vandute pe prima pagina a revistelor...ma intreb constant: mai stim sa fim fericiti?

P.S: Pare atat de simpla uneori...

4 februarie 2013

Legaturi surprinzatoare


De infinita teama.

L-am abandonat acum un an, cand l-am inlocuit cu ceva mult mai fancy. Prea repede l-am uitat, dar trebuie sa stiti ca am facut-o in mod programat. Trebuia sa-mi iasa repede din obisnuinta si nu, nu el neaparat, ci mesajul pe care mi-l transmitea. O vreme l-am tinut pe birou si il priveam doar cu coada ochiului. Prea rar il atingeam si doar de cateva ori aproape am cedat ispitei. Stiam ca nu sunt pregatita sa (re)vad ce avea sa-mi ofere si chiar si asa ceva ma tragea puternic spre el. L-am ascuns apoi intr-un sertar, convinsa fiind ca acest gest va trage dupa sine si toate amintirile care il insoteau. Cine a zis ca poti ascunde ceva sub pres la infinit? Daca a ridicat cineva mana, permiteti-mi sa spun, a fost un fraier! Ca si mine, de altfel. Nu poti…si cel mai bine ar fi sa nici nu incerci vreodata. Cand minti, te minti pe tine. Cand iubesti, te iubesti pe tine. Cand uiti, te uiti pe tine.

Desi in esenta ceva destul de banal, semnificatia gestului avea pentru mine cu totul alte conotatii. Insemna sa infrunt o realitatea care a expirat intr-un alt peisaj de iarna, dar de care ma leaga inca multe. Am reluat azi legatura cu telefonasul meu alb pe care l-am purtat peste mari si tari si l-am redescoperit cu emotie si bucurie. A vazut mult mai multe decat mai pot vedea eu astazi, dar chiar si asa imi arata destule pe care nu le-am uitat. Au ecou, dar alta forma. Simt ca lipsesc glamul si continuitatea de atunci, dar au fost inlocuite de incredere si sinceritate. Troc bun, asa-i? 
Ce am gandit? Cum am simtit? E placut?....Maxim placut cand iti dai seama ca limitele le setam singuri. Ca nu ne darama lucrurile mici, ca avem toleranta mare la provocari emotionale, ca echilibrul ni-l alimentam cu atentie si dedicatie. Ca nimic nu a expirat de fapt.

Total intamplator am gasit si raspuns la intrebarea “de ce azi?” Pentru ca fir’ar! Nimic nu e intamplator..chiar daca nu ne dam seama. Dar uite ca mi-am dat si uite ca se leaga atat de bine!----> http://cuvitezasufletului.blogspot.ro/2012/02/unmicof.html

Gadiliciuri in talpa si zambete rusitane.

De ce a durat atat?