30 iunie 2013

Who waits is the loser


Am auzit aceasta afirmatie de curand si de atunci nu-mi iese din cap. Nu o leg de nimic anume pentru ca este prea generala ca sa poata fi aplicata doar unui aspect al vietii. Nu o interpretez ca un indemn la "nerabdare", ci la actiune atunci cand e cazul. Intr-un fel sau altul este crezul meu de anul asta, an in care ma transform pe zi ce trece in om mai singur si mai liber. Este trecator, stiu. Asa este acum si nu ma sperie, ci ma bucura pentru ca imi vine usor sa accept perioada si sa scot ce e bun din ea. Se schimba lucrurile, asa cum schimbi macazul la tren, pe zi ce trece..si nu mi-e clar care e drumul spre care ma indrept, dar astept curioasa momentul in care destinatia va fi scrisa negru pe alb pe bilet de avion. Stiu ca se va intampla pentru ca asta este o dorinta care a crescut in intensitate, asa cum creste cozonacul cand il pui la dospit. E nou, pentru ca nu e gand nou, dar este o incredere puternica de data asta. O simt in stomac, o simt pe piele.

What drives you to do what you do?

Fix gandul ca intr-o zi imi voi petrece weekendurile (singura pentru o vreme) intr-o alta limba si un alt peisaj. Si ca nu va fi o calatorie de o saptamana, de o luna...va fi mai mult de atat. 

Astept sa printez biletul catre o noua lume si pentru asta ma pregatesc in fiecare zi. Asa este acum, de asta este cu liniste si fara drame. De asta este cu putini oameni si doar cu unii care inseamna ceva. De asta nu ma mai supar pentru ca A. nu s-a schimbat nici azi si nu-mi mai vine sa astept sa fie omul bun care credeam ca este. De asta arunc cu vorbe siropoase cand imi vine, fara sa ma gandesc la ieri sau maine, fara sa le cantaresc ca in trecut. Maine poate nu o sa mai am ocazia sa le spun si o sa ma intreb cum s-ar fi simtit gandul respectiv daca l-as fi verbalizat.

Sunt prinsa in "acum" mai tare ca niciodata, cu puls constant si rare semne de viata. Sunt scufundata in mine si privesc plina de curiozitate spre exterior, spre oameni cu povesti care sa ma inspire. Sunt cu vorbe putine, pentru ca faptele sunt si mai atragatoare. Sunt ciudatica uneori, dar imi revin repede. 

De ce sa asteptam momentul potrivit pe care nici nu-l putem defini? De ce sa credem ca maine va fi mai bun ca azi pentru a face x lucru? De ce sa lasam sa treaca clipe frumoase pentru un viitor incert? De ce sa asteptam mereu ajutor din alta parte si nu de la noi? De ce sa fim mereu ca altii si prea putin ca noi?

Eu nu mai cred in momenul potrivit. Cred doar in momenul pe care il simti, care da, o sa fie mereu al 101 scenariu pe care tu nu l-ai luat in calcul. Dupa ce ratezi de cateva ori momentul (cu adevarat potrivit) inveti sa faci lucrurile cum iti vin, cand iti vin si sa lasi imaginile de filme de la Holywood, pentru ca nu degeaba esti un simplu muritor de rand si nu un super star :)

Who waits is really the loser? Da, daca asteapta mai mult decat trebuie....

Sfarsit (de luna buna)

29 iunie 2013

Ceasul desteptator

Alerta.
Miscare.
Agitatie.

Azi ceasul a sunat la ora 8.00. Deschizi ochii si in secunda #1 creierul ti’e virusat de toate gandurile din Univers, stii cum este?. Totul este o alerta continua, o miscare haotica, iar cuvantul de ordine este agitatia. Poate fi bine (oooo, ce bine!). Poate fii rau (hmm, …!).

Azi ceasul a sunat a reamintire asortata cu vremea asta de toamna (Nuuuu imi place deloc toamna). Stii cum e cand primul gand te duce undeva in trecut? Undeva unde nu ai mai fost de mult timp si nici nu tineai neaparat sa te intorci. Treaba e ca primele ganduri de dimineata te urmaresc intreaga zi. Si toooata ziua cerul plange cum plangea atunci. Apoi ai o zi intreaga de goana inapoi in prezent si da’i si lupta si amintirea nu si nu! Si creierul oboseste de atata rumegat #1 gand de dimineata, asa incat la final de zi iti dai seama ca trecutul te-a fugarit pana in prezent si ai ajuns sa-l proiectezi in viitor ca unic scenariu posibil.

Acelasi film.
Slow motion.

Tacere.

R.

16 iunie 2013

Chasing butterflies

(Timp in afara timpului)

Aici unde sunt este liniste multa, dar nu apasatoare.
Aici unde sunt este racoare placuta.
Aici unde sunt este gradina plina de flori si miresmele lor se amesteca si formeaza cele mai gumate mirosuri.
Aici unde sunt soarele apune frumos si lent.
Aici unde sunt imi pierd gandurile si invat sa zbor.
Aici unde sunt mananc cireste grase direct din copac si ma gandesc la copilarie.
Aici unde sunt este singuratate atragatoare.
Aici unde sunt este natura si natural, este simplu si usor.
Aici unde sunt este refugiu.
Aici unde sunt este capsula timpului, un timp care se dilata dupa cum vreau eu.
Aici unde sunt imi este radacina si ma intorc cu drag la ea.
Aici unde sunt i-am luat si pe altii in incercarea de a-i seduce cu universul meu.
Aici unde sunt vin cei care au vrut sa mai ramana.
Aici unde sunt rosul se iubeste cu movul si nasc cantecul naturii.
Aici unde sunt vechiul se intalneste cu noul intr-o combinatie placuta de stiluri.
Aici unde sunt aleg sa fiu in cel mai autentic mod, in libertate totala, in armonie si echilibru.

*Creieri spalati cu detergent puternic. Ganduri in zeci de locuri egale cu numarul de aplicatii pentru viitor. Alerg. Alerg dupa cei mai colorati flututi pe care mi pot imagina. Stiu ca la momentul potrivit unul va fi al meu. Doar unul imi trebuie.*

15 iunie 2013

Ce bine e sa fii barbata!

Dintre toate activitățile care intra in gama "sunt femeie, ma descurc!" ma pot gandi la doua care imi fac deosebita placere: alimentatul si spalatul unui autoturism :) Pentru multe femei probabil nu mai este nimic deosebit, dar pentru altele aceste activitati intra cu siguranta in categoria "intotdeauna EL". Pentru mine, care nu am ocazia sa fac asta prea des, aceste activitati sunt inca foarte placute si de multe ori amuzante. Este deosebit sa ajungi intr-o spalatorie de masini si sa-ti dai seama ca esti inconjurata doar de barbati care (macar cativa dintre ei) te privesc cu scepticism..trebuie sa o dai cumva in bara, nu se poate altfel!. Si dupa ce ma trec cateva emotii si parca uit unde este frana si unde acceleratia, reusesc sa ma adun si sa transmit domnului (!?!) dragut care sta cu furtunul in mana ce varianta aleg- doar exterior sau complet-.
Imi plac pentru ca-mi asum statutul- cel de nepriceputa :)- si imi permit sa gresesc. Barbatilor le place sa fie utili si sa isi arate barbatia, iar astea sunt ocaziile perfecte in care pot renunta la control si imi pot pune zambetul senin la inaintare. Cine credeti ca o sa comenteze vreodata ca ai ales pompa gresita la benzinarie, daca iesi din masina cu o fata inocenta care spune "Ooops! I did it again!"? :)
C. zicea ca femeia este delicata si fina si ca ar trebui sa tina cont de acesta avantaje naturale pe care le are. Societatea insa ne indeamna sa invatam sa ne descurcam singure in cat mai multe situatii. Iar mie imi face placere sa am din cand in cand si indeletniciri de barbat....macar pentru a vedea cum se simte viata din papucii unui mascul :))

4 iunie 2013

Prima data

....o iubesc pe prima pentru ca este mereu cu emotii si furnici pe piele, pentru ca nu prea o poti uita usor, pentru ca este irepetabila, pentru ca deschide noi orizonturi.

Azi am bifat prima cazatura de pe bicicleta(din viata de adult) urmata de prima tura completa de Herastrau pe bicicleta...s-au neutralizat perfect! Me very proud and also very happy!

Desi poti merge in grup, pe bicicleta esti de fapt singur. Controlul total sta in mainile tale, iar viteza tot tu o stabilesti. Te poti grabi, bucurandu-te de vantul care-ti mangaie obrajii sau poti merge incet, admirand peisajul. Poti fi deschizator de drumuri, iar cei din spate sa te urmeze in sir indian sau te poti lasa ghidat de altii fara a obiecta. Oricum ar fi este libertate...libertate de a fi, libertate de a alege...totul luat la pachet de la centrul de inchiriat biciclete ;) Mai facem!

*** si cat de repede iti spala creierul chinuit de milioane de ganduri o astfelde plimbare! Si cat de frumos se reflecta apusul soarelui in lac! Si cat de mult imi doresc un pranz pe malul lacului la terasa cu aer frantuzesc pe care am descoperit-o azi! Si cata liniste am auzit! Si cat de bun a fost!