31 august 2013

Sezonul nuntilor



31 si s-a incheiat sezonul nuntilor de vara asta la care am fost invitata. Acum, la sfarsit de drum ma simt parca mai pregatita pentru ziua in care eu voi purta rochie alba. Au fost oameni dragi in roluri principale, iar noi o distributie colorata si diversa. M-as grabi sa fac un top al celor trei, dar parca nu ar fi corect. Au fost diferite. Fiecare frumoasa in alt fel si pentru altceva. Am multe idei pentru <<DA-ul>> meu..o sa fie mai usor de organizat dupa ce am luat parte la scrierea inceputului vietii in doi. 
A fost mereu cu lacrimi si noduri in gat. Erau de fericire, de emotie coplesitoare. Carrie si Mr. Big, Strengarul si Micuta Doamna, Printesa si alesul ei...fiecare cu alt model, fiecare cu o sclipire in ochi, fiecare cu alta poveste. Iubirea se simte, nu se striga. Iubirea se vede de la mile departare, nu se poate mima. Am vazut astazi cel mai impresionant dans al mirilor...dovada ca nimic nu este imposibil atunci cand iti doresti. Am vazut in iulie pofta de viata in doi si bucuria intalnirii. Am vazut intre timp ce inseamna sa renunti la tine si sa faci ce trebuie, ca altii sa fie fericiti. S-a demonstrat ca atunci cand ai asteptari mici sunt sanse mari pentru neasteptat..de frumos. 
A fost o vara deosebita si plina pentru mine, dar despre asta voi discuta intr-o alta postare. Important de mentionat este ca aceste evenimente au contribuit la implinirea ei. Uneori am trecut prin aventuri palpitante ca sa ajung la destinatie, alteori a fost nevoie de drumuri lungi, mereu a fost insa cu drag si dorinta de a participa la inceputul unui nou drum pentru fiecare in parte.

P.s: M-am gandit mult cum va fi ziua in care jumatatea mea frimiturica va fi in rolul principal ;) Sigur va fi cu muuuuulta emotie curgand avalanse peste zambete largi.....still I`m excited!

P.S: <<Hai M. gaseste-ti mai repede jumatatea ca sa fim noi nasii vostrii>>...si mie mi s-au inmuiat piciorele de fericire generata de o astfel de idee..


21 august 2013

For me to remember


o sa vreau sa-mi amintesc ziua asta!
m-am dat jos din caruselul emotiilor contradictorii si rad singura prosteste
nici vesela nu sunt, dar nici trista
vestile au fost de toate culorile
unele nici nu se leaga de ceva concret
am ametit de euforie
m-am consumat pana am obosit
mi-e somn placut...adanc de te pierzi in alte lumi
sunt plina dupa curajul de ieri
sunt libera de un sac mai greu decat mine
sunt zile pline si nu le inteleg
dar peste un timp le voi intelege si voi vrea sa mi le amintesc pe toate
asa ca le scriu ca fac parte din proces
acest proces nebun presarat cu frica imensa, panici existentiale, curaj nebun, bucurie mare.
o sa fie
sa vedem cum
azi e
de ras prostesc :)

20 august 2013

Stop-Send-See you soon

Azi am sters durerea. Si am pus in schimb curaj si actiune. "Send" si am taiat ancora. Zambet larg si impacare. E curat acum. Ma bucur!

18 august 2013

Delta mea



Ora 6:00 si ceasul a dat desteptarea. Ce fraier! Ma trezisem cu mult inainte pentru ca ale mele ganduri nu aveau stare. Se adunasera toate din gama panicoasa si isi dadusera intalnire in mintea mea ca sa ma ameteasca inca dinainte de a ma fi trezit. Le-am ignorat la maxim, insa stomacul meu era tare suparat. Acolo e durerea si acolo imi masor panicile. Nu imi place, dar eu am invatat usor usor sa traiesc cu ea. Sper sa se plictiseasca si ea de mine si sa ma paraseasca la un moment dat. Va fi probabil singura despartire care imi va crea o bucurie imensa. 

M-am impachetat si am plecat catre ceva cu totul nou; cu aceleasi emotii si nestare ca atunci cand pleci catre un taram necunoscut. Asa a si fost! Total nou, incredibil de frumos, neasteptat de surprinzator si foarte linistit. Nu mai stiu pe unde, dar mi-am ratacit gandurile si oricat de mult le-am cautat apoi, pe ape sau pe uscat, nu a fost chip sa dau de ele. M-am bucurat si stomacul meu asemenea! ;) 


C. zice ca este obositor sa facem mereu debriefing, iar noi zicem ca este absolut necesar pentru a tine pasul cu tine. Sunt pe vapor si Durerea citeste pe randul din fata mea. Amuzanta-i viata asta, asa-i? Si ce pacat ca nu intelegem noi mesajele ei...si ce pacat ca ne agatam de iluzii si prostii si credem ca putem fi cu totii niste mici eroi. Suntem niste prosti, slabi si incapabili! Revenind la intalnirea care mi-a strarnit printre altele si rasul, ma gandesc ca trebuie sa fie ceva acolo de ne alegem drumuri comune uneori, dar cine intelege ce? Este totusi momentul perfect pentru debriefing! Acum si nu mai tarziu;) Nu a lipsit nimic din aceasta excursie in care timpul s-a dilatat si, sub lupa viitorului proiectat, as zice ca totul a fost perfect. Este minunat sa vezi oamenii pe care ii iubesti fericiti si este fantastic sa simti ca te atasezi de altii care devin un nou set de parinti. Am vrea sa revenim si sa repetam experienta. Stim insa ca vara viitoare vom fi pe alte plaiuri si asta a adus cateva suspine si lacrimi in ochi. Am intalnit oameni cu poveste cutremuratoare si am ajuns in dream village-Green Village. Transferul s-a facut mereu cu barca si pe ape se facea de fapt trecerea intre lumi- lumea a treia romaneasca si mult cunoscuta lume "civilizata si dotata". Ne-au invatat bunatatea oamenii aceia frumosi (mai ales) fizic, dar si sufleteste. Ne-au invatat ca se poate orice, atunci cand crezi cu tarie. Cred cu tarie! M-am indragostit de-a dreptul in aceasta excursie, fara sa pot spune de ce anume. Poate de mancare de peste :) sau de libertate, de atmosfera, de extra nou si deosebit de frumos. 

Am fost pe plaja virgina si m-am plimbat singura la apus. Un apus perfect reflectat in ape line. Un suflet agitat tacand adanc si cautand....cautand echilibrul, cautand linistea, cautand varianta cea mai buna pentru toti. "Nu esti in pauza, esti focusata si asta e bine". Mi-a placut explicatia asta si am asimilat-o rapid. D. a fost interesat de programul din Delta. D. imi zice sa revenim la anul impreuna. Ma amuza cu planurile astea. Zambesc citind ideea si oftez usor. D. nu stie unde e sufletul ce se ascunde intr-un corp bronzat cu piele fina. Poate vom reusi asa cum sper sa reusesc sa ajung si in multe alte locuri in care imi doresc sa fiu.


De azi pe maine nu se schimba nimic. De anul trecut si pana acum tot nu a disparut sufocarea la intalnirea cu Durerea. Si oricat de multe frane imi pun de la cap, stomacul e intotdeauna mai rapid. Stateam in colturi opuse si ne-am zarit printre oameni. M-am intrebat daca intalnirile astea sunt examene si nu am stiut sa raspund. Poate ca sunt sau poate ca sunt unitati de masura. Poate cand Durerea nu o sa mai doara inseamna ca a venit Iertarea si s-a instalat. Ce trebuie iertat? Nu generatorul de suferinta, pentru ca el e la fiecare in parte situat la etaj. Sa ierti dezamagirea cauzata de nonsalanta si minciuna. Sa ierti ca tocmai propavaduitorul si modelul de bunatate a gresit. Sa ierti ce nu poti uita. Sa ierti ce te-a incatusat. Sa ierti egoismul si sa repeti la infinit ca asta este perceptia ta. De atat de multe ori pana cand, cel mai probabil de oboseala sau poate din convingere, vei incepe sa crezi. "Set me free!" striga creierii mei prajiti de la atatea mici ganduri. Cat de bolnav este sa-ti fie draga Durerea? E atata melancolie in privirea ei, incat ma topeste. Spune-mi doctore, mai scap????


D. mi-a impartasit o idee interesanta: cel mai bine te poti cunoaste pe tine in izolare sau in cuplu. Si a facut lumina! Explica lipsa mea de rabdare de acum. Nu mai pot sa inghit mancaruri care sunt stricate, mancaruri vechi sau grele. Prefer covrigi de post si cand mi-e pofta de carne pentru ca nu pot ascunde prea multe ingrediente ascunse. Prefer adevaruri dureroase spuse in fata la timpul prezent, decat reprosuri expirate formulate la timpul trecut. 


Am luat decizii rapide in ultimul timp si asta imi aminteste de cai salbatici si impulsivi. Am conturat un tablou plin si ma bucur extrem de tare de tot ce urmeaza. Asta pot face in proces; ma pot bucura si pot realiza ca se intampla si ca este deosebit. Abia este inceputul unor zile pline si ma gandesc ca asta a fost caracteristica verii. Totul diferit de ce stiam inainte, insa placut si plin de invatatura si provocari. Le astept cu interes pe cele ce vor veni;)


Cam asta a fost Delta...o reamintire a ce inseamna echilibrul, o sursa infinita de liniste adanca si zen si la final, o verificare. (Mai e de lucru- WIP) A fost perfecta cu totul si o recomand oricarui suflet liber sau incatusat. E plin de oameni si e plin de optiuni. Este imposibil sa nu-ti gasesti calea si linistea aici, oricat de multe evenimente neasteptate se vor intampla. Drumul la intoarcere dureaza o viata, dar uite, iti da ocazia sa rumegi informatia ca sa poti pune capul pe perna zambind.



Priveste-ma prin ochii mei

Inchide ochii si da-mi-i mie
In timp ce eu inchid ochii si ti-i dau tie
Acum priveste-ma prin ochii mei 
Iar eu te privesc prin ochii tai 

(Priveste-ma, Grimus)

14 august 2013

Offf si amintire




"Offfff mai mama offfff, oare chiar sa fie adevarat? "

Si sangele mi-a inghetat in vene. Intr-o secunda s-a derulat in capul meu un intreg scenariu si apoi m-am intors brusc in camera asta roz atat de draga. "Sper sa fie" imi zic in gand in timp ce din gura imi ies cuvinte de imbarbatare. Cred si in ele, dar nu inseamna ca nu ma sperie. De zece ori pe zi ma intreb daca asta e ce imi doresc cu adevarat si tot de atatea ori ajung la concluzia ca asta este varianta care ma va implini cel mai tare. Care va pune play vietii mele, dupa ce eu m-am incapatanat sa o pun pe pauza ca sa am timp si energie pentru visul meu. Fac exercitii de imaginatie aproape zilnic si trec in revista scenariul discutat. Imi pare ca l-am inteles si totusi am multe momente in care ma opresc si ma cuprinde teama. Ma gandesc la ce las aici, nu neaparat ce voi gasi acolo. Apoi ma gandesc la un locsor al meu in care imi voi petrece zile senine si parca totul capata sens. 
Nu mi-a placut aproape deloc Herta Mueller, "Calatorie intr-un picior" din cauza scrierii statice si pe alocuri haotice. Nu mi-a fost draga Irene care-mi parea o fantoma reala, proaspat mutata intr-o Germanie gri, comunista. Si parca totusi acum o inteleg mai bine. 

Raportez azi: noi seminte plantate, mixed feelings, nod in gat, incredere, simt-ca-se-aseaza-cumva, gand la luna care vine, o-sa-fie-bine.
**Scriu ca sa-mi ramana amintire**

13 august 2013

You will...

pentru ca la noi este un obicei sa impartasim muzici frumoase care sa ne duca in alte parti decat cele in care ne aflam deja, astazi melodia asta a ajuns la mine....si m-a facut sa zambesc
ironic,nu?



12 august 2013

Un cantec cadou

La Olde Vechte ne faceau cadouri muzicale. Fiecare avea momentul lui in care, in fata tuturor, primea cadoul cel mai potrivit. Tot ce trebuia sa facem era sa "enjoy ourselves". Este o senzatie deosebita si un test de curaj. Te vei plimba de pe un picior pe altul sau te vei lasa purtat de val? 


Cadou frumos pentru cine o sa poposeasca aici.
Ochii inchisi si simturile ascutite.
Cum se simte?


11 august 2013

Summer Well


Cand stii putin, e loc mult de descoperit.

Asa s-a incheiat weekend-ul meu muzical..cu liniste si stare buna, cu 1,88 m de grija pentru mine, cu taceri (pe alocuri) incomode si cu un singur gand:

It will be all right!




9 august 2013

Choice (more than it seems)


Cafea cu miros de reconectare
Deja vu
Fu dar trecu

Acum nu mai e
Acum zic bleax
Si trimit un fax

Nu mi se pare
Asa apare

+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-+-
Decizie rapida-pentru reamintire!

4 august 2013

Come back here


"E ceva in privirea lui care spune <<Mi-e bine cu tine si simt ca o sa-mi fie bine cu tine si in clipa asta nu ma gandesc la sex. In clipa asta sunt doar fericit ca m-ai bagat in seama pentru ca viata mea era terna si searbada fara tine>> “

Piersic JR, Romantic Porno

3 august 2013

Sa fiu, atata vreau!

Asa cum simt si cum imi vine. Fara sa isi mai dea nimeni cu parerea si sa caute cauze ascunse. Fara sa trebuiasca sa fie mai la stanga sau mai la dreapta pentru ca asa ar fi "mai bine". Nu imi doresc singuratate, desi este foarte tentanta linistea ei. Imi doresc spatiu sa exist si mi-ar placea ca oamenii dragi sa inteleaga nevoia asta si sa mi-l acorde. Atat de simplu. Fara intrebari. Fara cautari infinite de raspunsuri pierdute. Fara strangeri de inima.
Cal salbatic. Nu e prima oara cand spun ca asa ma simt uneori. Cand imi vine sa fug, cand nu-mi place ceva. Cand dau cu picioarele din spate. Cand ma ascund in locuri doar de mine stiute. Cal salbatic tocit de vreme, de "societate". Caut tinut indepartat in care sa imi capat libertatea si naturaletea!
E simplu sa judeci matematic. E tentant sa crezi ca ai inteles. E o provocare sa accepti total. Multi pica testul. Importanti sunt cei care raman.
Cine sunt eu? Imblanzitorul de cai salbatici inzestrat cu multa rabdare.