3 august 2013

Sa fiu, atata vreau!

Asa cum simt si cum imi vine. Fara sa isi mai dea nimeni cu parerea si sa caute cauze ascunse. Fara sa trebuiasca sa fie mai la stanga sau mai la dreapta pentru ca asa ar fi "mai bine". Nu imi doresc singuratate, desi este foarte tentanta linistea ei. Imi doresc spatiu sa exist si mi-ar placea ca oamenii dragi sa inteleaga nevoia asta si sa mi-l acorde. Atat de simplu. Fara intrebari. Fara cautari infinite de raspunsuri pierdute. Fara strangeri de inima.
Cal salbatic. Nu e prima oara cand spun ca asa ma simt uneori. Cand imi vine sa fug, cand nu-mi place ceva. Cand dau cu picioarele din spate. Cand ma ascund in locuri doar de mine stiute. Cal salbatic tocit de vreme, de "societate". Caut tinut indepartat in care sa imi capat libertatea si naturaletea!
E simplu sa judeci matematic. E tentant sa crezi ca ai inteles. E o provocare sa accepti total. Multi pica testul. Importanti sunt cei care raman.
Cine sunt eu? Imblanzitorul de cai salbatici inzestrat cu multa rabdare.