26 septembrie 2013

Love Building

Sunt semnul intrebarii si mai am nevoie de putin timp ca sa imi dau seama ce anume mi-a placut si ce anume m-a confuzat. Stiu ca de fapt s-au amestecat mai multe informatii, am regasit cateva subiecte care ma preocupa lately si a venit peste discursul total rational si un pic debusolant al lui G. 

Gandul pregnant acum este ca din exterior lucrurile se vad mereu clar, dar nu e la fel cand esti in poveste...sau altul -un pic in alta directie- este ca suntem programati sa judecam (poate chiar involuntar) lucrurile, o facem cu destula usurinta si alegem nuante alb/negru. Fir`ar ea de obisnuinta! Asa frumos ne-a zis M in engleza lui perfecta: `Nu cred in despartiri. Cred in solutii. Daca nu e dorinta, faceti sa fie si lucrurile se vor dezvolta frumos`. Pfffff...nu am inteles deloc cum vine asta...fa sa fie dorinta?!? Pai daca lipseste ea, nu lipseste de fapt baza? Mi-a explicat apoi S. si parca am priceput un pic frumusetea gandului.



Pana unde te duce frica? Pana la nefericire vesnica? 
Pana unde te duce curajul? Pana la incercari neobosite?
Pana cand merita sa incerci? Pana cand te plictisesti?
Pana cand sa fii tu natural? Pana iti dai seama ca nu iti aduce rezultatul dorit?
Pana cand sa astepti? Pana cand totul pare fara sens?
Pana cand sa invatam doar teorii? Pana cand vom hotari sa traim frumos si autentic?

*********

Inceputul filmului mi-a amintit de OV. Despre o saptamana care a curs cu totul diferit. Coaching in direct si cazuri concrete. Caldura puternica intr-un corp cu extremitati reci. Ma bucur sa vad ca sunt oameni care decid sa se caute, indiferent de varsta. Ma bucur sa vad oameni care sunt sinceri cu ei in oglinda (macar uneori). Ma bucur sa aud adevaruri de la oameni curajosi. 

Nu mai stiu nimic sigur. Imi vine sa chestionez totul. Oare cum sa faci lucrurile complicate sa fie doar simple? Te iei frumos de mana, te tii aproape si parcurgi impreuna drumul ramas?!?

O. zice mereu `let it be`....hai sa vedem cum va fi maine ;)