31 octombrie 2013

Hold (on)/ Play (me)


"Eu cred ca nu distanta dintre noi este tragica. Ci felul in care intelegem distanta aceasta. Ne ameninta sau ne este indiferenta.
Omul nu poate schimba cursul evenimentelor din viata lui, ci doar felul in care le infrunta. De cele mai multe ori, imaturitatea se transforma in neintelegeri, gelozii, certuri, regrete si acuzatii. Doar oamenii slabi se sprijina dependent unul pe celalalt, doar oamenii incompleti care cred ca pot prinde forma intr-un intreg. Rodul unei astfel de uniri sporeste nedesavarsirea unei relatii. Cand simti ca s-a terminat, nu accepta virgula. Pune punct si da-ti alta sansa." (Chris Simion- Ce ne spunem cand nu ne vorbim)

Maine incepe alta viata. Sunt cockteil de emotii. Cred atat de tare ca vine o perioada de descoperire si de minunare, inca umezeala ochilor paleste. De maine ma pun din nou pe play. Mi-a ajuns atata pauza! :P



27 octombrie 2013

Nothing

Mi-e pofta sa scriu, dar nu stiu despre ce. Am atatea ganduri, insa putine ies la suprafata. HOLD scrie pe mine si parca am obosit. Parca nu-mi mai plac cuvintele si totusi am atata nevoie de ele. Parca imi vine sa tip "o sa fie bine" si sa ma arunc singura in golul necunoscutului. Cred tare ca o sa fie bine si cred ca o sa fie tare greu. O sa dureze o vreme pana fiecare isi va (re)organiza viata in noul decor, dar o sa fie placut apoi. Un bilet bun sper a fi si atat. Muncim atat de mult....dar stim si pentru ce? Castigi, nu pierzi nimic. 
****
Ei...si bumerangul s-a intors vineri cand B. mi-a spus "Voi stiti mai bine, dar pentru mine a fost amuzant tot ce s-a intamplat"...a fost oare amuzant si pentru noi? Nu prea...Azi parca nu inteleg de ce n-a fost cum ne-am dorit si a fost cum a iesit? Lipsa sincronizarii este o explicatie buna, dar nu si azi. Azi nu stiu deloc. Azi parca mi-e dor de tot ce nu a fost. Avem sclipire in privire. De ce nu este asta suficient?
***
At first there was nothing
Then I created the world
.....................

23 octombrie 2013

Vine o zi..




§              O zi cand vei realiza ca “viata e scurta” nu-i un cliseu rasuflat, ci doar un alt adevar.
§              O zi cand vei privi cenusa propriei constructii si vei plange la funerariile propriilor vise.
§              O zi in care te vei trezi ca nu mai ai lacrimi de plans si atunci vei incepe sa zambesti.
§              O zi in care nu vei mai fi tu asa cum erai odata, pentru ca vei fi fost rapit de extraterestii si inlocuit cu alt om care nu va mai semana cu tine. Si toti care te cunosteau iti vor plange disparitia o vreme dupa care te vor uita, lasandu-te acolo unde ti-e si locul – in trecut.
§              O zi in care vei invata ca omul cel mai sincer, mai drag si mai apropiat al tau esti tu si ca asta nu se numeste egoism.
§              O zi in care tot ce iubeai vreodata iti va produce repulsie; saruturile dragi se vor transforma in saruturi de iuda, imbratisarea va fi rece asemenea unui mort, privirea tradatoare va dezvalui micimea unui suflet chinuit de minciuna, care va sta trufas in fata ta.
§             O zi in care vei recunoaste ca joci un rol pe scena vietii, ca ai de aparat o imagine si o vei face cu orice pret, incalcandu-ti de cele mai multe ori valorile si credintele.
§              O zi in care te vei descompune si vei descoperi in tine o suma de ritualuri sociale invatate mecanic, multa prostie, putin sentiment si un sac de oase in putrefactie – si nu te vei speria! Iti vei accepta statutul.


§     O  zi in care cineva-ti va spune ca suntem suma oamenilor pe care ii intalnim si tu nu vei intelege asta. Pentru ca tu crezi ca stii doar pentru ca recunosti ceea ce vezi si stii sa anticipezi deoarece cunosti prea bine. Un biet flamand care nu stie nimic dar va trai mereu cu iluzia ca a stiut mai mult decat oricine!
§        O zi in care vorbele de altadata te vor lasa rece, ba mai mult te vor revolta pentru ca iti ataca demnitatea. “Da’ cine se crede de-mi spune inca fatarniciile astea rasuflate in care nu a crezut niciodata si in care m-a invatat ca nu are rost sa ma incred?!” Si o sa taci. Nu o sa te impotrivesti, nu o sa incerci sa le opresiti. Poate ca iti vei juca rolul. Il vei lasa sa creada ca te-a pacalit. Il vei lasa sa le spuna, pentru ca ai inteles ca-i face placere sa le auda din gura-i. Dar nu vor mai conta. Si vei pleca. Zi de zi mai departe, mai departe, catre nicaieri. Si se va trezi in fata unui manechin demitizat care-ti va purta numele. Si atat.
§        O zi cand te vei preda. Te vei abandona in fata destinului si vei pluti pentru ca vei fi inteles ca osteneala ta, oricat de mare, nu va incalzi niciodata planeta, ci doar un suflet mic pe care merita sa-l cauti.
§      O zi cand vei uita. Vei uita totul, pentru ca nu a fost asa de important. Si singurul lucru care-ti va aminti de atunci vor fi doar cicatriciile- estompate si ele de trecerea timpului si versurile unei melodii care inseamna doar “noi”.
§         O zi cand o data cu uitarea va veni si iertarea…
§      O zi in care te vei incredinta altei priviri si o vei lua increzator de la capat. Si nu va mai conta ce-a fost sau ce-o sa vina.

Si vine o zi in care totul se va sfarsi….

Indrazneste si citeste. Indrazneste si asculta. Indrazneste sa simti si tu.

***text cu influente darkish din vreme facultatii, inca valabil pe alocuri. e placut sa le descopar dupa ceva ani...se pare ca mi-a placut sa scriu dintotdeauna :)

Unul sau doi?


Aici nu sunt regrete,
Aici e un loc unde raul si binele se joaca frumos si nu se bat
Aici nu exista frica pentru ca nu exista greseli.
Nimeni nu are nici o intentie,
Nu exista consecinte, nu exista victorii si infrangeri
Aici e un loc unde totul se intampla pe neasteptate
Exista numai un scop pe care noi nu trebuie sa il stim.
Noi trebuie doar sa ne jucam,sa evadam, sa ne inlantuim,
Sa fim totul si nimic.
Poti tu sa stii sigur ca suntem doi sau una si-aceeasi?
Mai stie cineva sa numere intr-o lume unde numarul nu mai conteaza?
Poti fi orice, oricand, oricum si oriunde, numai bun sau rau nu poti fii.
E totul simplu ca o pata de culoare limpede
E frumos pur si simplu, nu un frumos subiectiv si formalizat intr-o estetica
E doar frumos pentru ca se intampla.
Nu sunt nici munti inalti, nici mari albastre si nemarginite,
Nici clar de luna batand in geam,
Iar noi nu suntem nici semizei, nici personaje de legenda.
Suntem doar noi, sunt doar noi sau esti doar noi,
Oameni,
Intr-o camera cu un pat care se inclina dupa cum avem noi chef
Si radem mult,
Servim bauturi carora le inventam numele dupa ce le bem,
Nu te vad, nu ma vezi,
Dar amandoi stim ca ne plac ochii tai,
Asa e frumos,
Sa-ti placa si sa-mi placa ochii tai.
Te descopar incet-incet
Si aflu ca ai o inima care bate repede,
Cred ca e din cauza sarutului care ne-a facut sa uitam ca suntem
Pe jumatate goi.
Ne simtim atat de adolescenti, uneori am impresia ca suntem cu adevarat adolescenti,
Eu tremur cand iti simt spatele gol alunecandu-mi usor pe piept,
Tu tremuri cand imi simti buzele cautandu-ti pielea de caramel
Si ne vine sa radem ca doi copii, dar noi ne prefacem seriosi,
Pentru ca oamenii mari sunt seriosi.
Mie mi se face somn, iar tie ti se face frica
Si iti sarut cu pofta manutele ca sa iti reamintesc
Ca aici nu exista frica.
Tu imi ceri rezultatul,
Iar eu incep sa rad in hohote
Apoi ma potolesc si incep sa fiu foarte tandru cu tine
Ca sa iti dai seama asa cum trebuie
Ca aici nu exista rezultate,
Aici suntem doar noi
Unul sau doi.


(*** textul nu-mi apartine si din pacate nu-mi amintesc de unde l-am luat. l-am gasit prin niste documente mai vechi, insa mi-a placut extrem de mult si acum. am hotarat sa-l scot la lumina ca sa bucure si alte suflete)

20 octombrie 2013

A woman is a woman



"The beauty of a woman is not in the clothes she wears, the figure that she carries, or the way she combs her hair. The beauty of a woman is seen in her eyes, because that is the doorway to her heart, the place where love resides. True beauty in a woman is reflected in her soul. It's the caring that she lovingly gives, the passion that she shows & the beauty of a woman only grows with passing years"  ( Audrey Hepburn)

Exercitiu de sinceritate




Pentru ca sunt de parere ca provocarile constante te fac un om mai bun, am inceput de curand sa fac astfel de exercitii. E un fel de echilibristica si imi prinde chiar mai bine decat exercitiile fizice pe care le faceam la sala. Nu, nu este usor deloc. Cred ca este chiar mai greu decat integralele de la matematica. Este nevoie de curaj si stil de comunicare direct si clar pentru a avea rezultat. Pe langa asta, iti trebuie si un costum de otel ca sa poti primi marturisirile celorlalti (la fel de sincere) si sa nu te raneasca. Totusi, rezultatele pe care acest exercitiu le aduce sunt minunate. Atat de curat ramane aerul in urma, inca cred ca acest gen de activitate ar trebui sa intre in fisa postului oricarei fiinte umane  sau, daca s-ar putea, ar trebui tiparit in ADN. De fapt, poate ca este deja doar ca ramane la multi in stare latenta odata ce interactiunea sociala este tot mai frecventa. Dusurile reci sunt indicate din cand in cand; de ce n-ar fi si dusurile de sinceritate?

S. spunea ca ea vede adevarul ( oricum ar fi/ suna el) ca pe un cadou pe care il faci celeilalte persoane si mie imi place aceasta perspectiva. Ma tot gandesc la ideea ca venim perfecti pe lume si investim efort infinit sa schimbam asta. "The invention of lying" este un film pe care inca nu l-am vazut, dar a carui idee ma atrage. Ne prezinta o lume in care inca nu s-a inventat minciuna, in care sunt exprimate si cele mai ascunse ganduri. Este utopic, desigur, dar ma tot intreb cum ar arata astazi o astfel de lume. Nu cred ca e ceva cu care ne-am obisnui usor, pentru ca da, sunt de acord cu faptul ca nu este chiar necesar sa impartasim toate impresiile pe care le avem, insa am putea sa vedem cum ar fi o lume fara atat de multa minciuna. Pentru multi a devenit un stil de viata; pentru cativa un ideal de atins. De ce?!? Cel mai trist mi se pare ca ne mintim des pe noi in oglinda si suntem atat de convingatori incat ajungem sa credem propria povestea. Intentiile sunt bune, desigur. Aparent suferi mai putin daca nuantezi situatia in care te afli, daca gasesti scuze sau explicatii. In esenta este doar o fuga si o stare de suferinta mai adanca care doar se prelungeste in felul acesta. Secretele ne obosesc si ne iau energie. Minciunile ne fac tristi si urati. Ne invaluie atat de tare incat ne transforma si nu mai stim cine suntem, de unde venit si incotro ne indreptam. Ajungem sa mintim tot timpul pentru ca povestea trebuie sustinuta si ii ranim pe cei din jur si ajungem in final la izolare si singuratate. 

Studiem la scoli inalte unde invatam tehnici de diplomatie si luam din ele doar ce ne intereseaza in mod direct. Traim impachetati in zeci de ambalaje care iau ochii privitorului si mergem pe strada asemenea unor pachete care ascund un mare gol. Stiti genul acela de cadou impachetat frumos care are un lucru minuscul in interior? Este o surpriza placuta? Pentru mine nu. Si parca e pacat, nu? E pacat sa ne pitim si sa ne facem mici. E pacat sa nu impartasim ca sa fim liberi. E pacat sa nu acceptam ca suntem imperfecti si ca nu suntem buni la toate. Este pacat sa nu spunem "ma simt singur/a" si sa nu simtim apoi cum ni se umple sufletul de dragul ce-l primim. Este pacat sa ne invartim ani de zile in jurul cuiva si sa nu stim ca locul nostru nu e acolo. Este pacat sa credem ca suntem unici in simtire, doar pentru ca nu ne-am luat niciodata timp sa-l intrebam pe omul de langa noi cum se simte. Pentru asta ar trebui sa renuntam la masca de viata perfecta si sa impartasim din emotiile, trairile si lipsurile noastre. 

Dupa cateva adevaruri-zbang pe care unii oameni au simtit sa mi le spuna, dupa ce mi-am luat si eu inima in dinti si am spus cu toata gura care-mi sunt gandurile in stare pura, am inceput sa iubesc senzatia de dupa. Este ceva atat de special, te face sa te simti complet deschis, dezbracat si vulnerabil. La mine se manifesta ca o caldura in tot corpul. Cel mai des mi se invart gandurile pana ma ametesc si imi vine sa rad de soc, de uimire, de recunostinta. "Multumesc" este cel mai potrivit lucru pe care am simtit sa-l spun si sa-l simt. Mutumesc ca ti-ai luat timp sa ma scoti din deriva. Multumesc ca m-ai ascultat si mi-ai permis sa iti impartasesc gandurile mele. Uneori este nevoie de cateva zile ca informatia sa fie digerata si pusa in cutii corespunzatoare, insa, pe masura ce trece timpul, se contureaza un alt context, mai curat si mai limpede. Se prea poate ca punctul de final sa vina odata cu exprimarea acestui adevar, dar exista si posibilitatea ca atunci abia sa inceapa o prietenie sanatoasa. Only time will tell...


11 octombrie 2013

Sunt zile si zile



Sunt zile in care sunt energie si lumina si altele cand merg la sapte metri sub pamant.
Sunt zile in care sunt o doamna pe tocuri de 15 si fuste scurte si altele in care imi trantesc niste haine lalai si nu port niciun machiaj.
Sunt zile in care sunt buna si voluntara si altele in care sunt egoista si tin totul pentru mine.
Sunt zile in care vad lumi minunate in fata ochilor si altele in care mi se pare ca a disparut speranta.
Sunt zile in care sunt iubita cuiva si sora altcuiva si altele in care sunt nimeni pentru multi oameni pe care inca nu i-am cunoscut.
Sunt zile in care visez cu ochii deschisi pentru ca indraznesc si altele in care nu stiu nici ce ma asteapta maine.
Sunt zile in care sunt apucata si iau decizii rapide si altele in care am rabdare si fac planuri pe termen lung.
Sunt zile in care simt atat de intens si de frumos ca parca zbor si altele in care am aripile taiate si ma zbat pe uscat.
Sunt zile in care am multe doruri de oameni si momente dragi si altele in care ma simt complet goala pe interior.
Sunt zile in care stiu adevarul si altele in care nu vreau sa il accept.
Sunt zile in care sunt vulnerabila si sensibila si altele in care ma simt puternica si determinata.
Sunt zile in care am nevoie de o imbratisare calda si altele in care tocmai ele ma incomodeaza.
 

 Sunt zile in care vreau din nou la mare cu picioarele in nisip si cu piele bronzata frumos si altele in care m-as piti intr-o cabana la munte alaturi de un suflet drag.
Sunt zile in care doar sper si altele in care si stiu ca va fi bine.
Sunt zile in care ma indragostesc de cate un zambet cald si o privire patrunzatoare si altele in care cred ca nu o sa imi placa cineva pana la capat.
Sunt zile in care imi fac bagaje cu curaj si altele in care zborul cu avionul ma sperie atat de tare.
Sunt zile in care ma plimb pe strazi cu muzica in urechi si ma umplu de energie si altele in care stau sub plapuma si ma victimizez.
Sunt zile in care caut soarele ca sa imi gadile talpile si altele in care-mi ascunt picioarele in bocanci cu tinte.
Sunt zile in care ma topesc de drag si altele in care nu se misca nici o coarda sensibila.
Sunt zile in care sunt echilibrata si altele in care mor pe interior.
Sunt zile in care conduc cu muzica la maxim si altele in care viteza ma ameteste.
Sunt zile in care stiu ce vreau si altele in care habar nu am.
Sunt zile in care sunt om cu toate partile minunate ale povestii si altele in care ma lupt din rasputeri sa fiu robot programat riguros.
Sunt zile si zile si incerc ca ma bucur de fiecare in parte.

8 octombrie 2013

It's My Turn


+_*+_*+_*+_*+_*+_*+_*+_*+_*+_*+_*

I can't cover up my feelings
In the name of love
Or play it safe
For a while that was easy
And if living for myself
Is what I'm guilty of
Go on and sentence me
I'll still be free

It's my turn
To see what I can see
I hope you'll understand
This time's just for me

Because it's my turn
With no apologies
I've given up the truth
To those I've tried to please

4 octombrie 2013

You Bring The Sun Out



[am crezut tot timpul ca imi vine sa scriu mai mult si mai bine cand sunt trista. Iata ca m-am inselat -din nou-]

Sunt intr-un picior! Tot un zambet si o sclipire…si incep sa cred ca atunci cand spui lucruri cu voce tare si le simti in tot corpul, incep sa se intample. Dezvolt o relatie speciala cu substantivul “sclipire” si se pare ca ma place si el. Asta am zis eu in fata acelor oameni dragi si parca a inceput sa ma invaluie! Si ma minunez zilnic si asta ma face super fericita!

Dupa saptamani de asteptare, mi-am primit melodia cadou. Aceea pe care am zburat purtata de multe maini, in timp ce burta, obrajii si mainile imi erau mangaiate de degete subtiri si calde. Aceea pe care m-am simtit implinita si completa. Aceea pe care m-am indragostit de acest sentiment de pace absoluta. Prinsa in frumusetea momentului si blocata de avalansa de emotii, nu mai aveam nicio amintire legata de versuri, titlu sau linie melodica. Asa ca astazi bucuria si surprinderea au fost si mai mari. E atat de clar in memoria mea acel moment si Doamne! este incredibil cat de simplu poti sa creezi o asemenea amintire a carei senzatie sa dureze peste saptamani. Astazi, vazand titlul, mi-a atras atentia faptul ca este despre soare care…straluceste :P Hehe…ei stiau deja!  O ascult pe repeat de cateva ore si zambesc prosteste in fata monitorului. Silly, I know! But it feels just perfect! Moale si delicata, ca un fulg care pluteste pe deasupra tuturor. Se va aseza la un moment dat pe un umar puternic de om care va vrea sa il poarte mai departe…pana atunci, il as sa pluteasca in deriva.

Sa daruiesti o melodie este ceva fantastic, daca legi asta de un moment deosebit…este ceva atat de simplu si de personal! Este mai mult decat orice poti atinge! Este suflet pus in versuri care mangaie alt suflet <3

Sunt intr-un picior! Si asta imi consuma toata energia posibila, dar stiu ca atunci cand voi pune capul pe perna in seara asta voi zambi somnoros! Awwwwww!

Iata:

 

2 octombrie 2013

Vrei sa ramai cand ai sa vii?


Asa imi vine sa sfidez vremea de afara si sa-i zambesc senin in fata! Fara nici un motiv si pentru toate motivele din lume. De exemplu pentru ca viata mi-a demonstrat inca o data ca habar n-am si ca ar fi bine sa accept asta. Cand credeam ca "vreodata" este mai indepartat ca niciodata, s-a ratat avionul si s-a schimbat directia si in loc de X a fost Y, acolo unde asteptam eu cum se asteapta in filme cu numele tiparit pe foaie A4. Si uite asa am primit o sansa mai repede decat se gandea cineva. Si uite ca am fost spontani si a iesit frumos. Un fel de "Before Sunrise" in varianta autohtona, atat de limitat a fost timpul pe care l-am avut la dispozitie. Dar te-am gasit cum te-am lasat si m-am regasit cum m-ai lasat. Stim aproape nimic, dar se simte ca si cum am stii totul. Ne-au dezbracat cu totul acolo si ne-au pus fata in fata, incat acum este greu sa ascundem ceva. Si de ce am vrea asta? Nici macar adevarul nu trebuie ascuns. Si atunci l-am spus verde in fata. Nu e cea mai roz varianta, dar macar e sincera si clara. Stim? Nu stim. Vrem? Se poate. Iese? Cine stie?  
Ce ma preocupa este frumosul intamplarii, de la cap la coada. Tot nu inteleg ce lectie nu am invatat pana acum de ma aleg cu tot felul de mate incurcate. Si nici cum contribui eu la aceste rezultate....dar nici nu-mi vine sa consum din energie cautand raspunsuri. O sa fie clar intr-o zi, iar pana atunci vreau sa imi dau voie sa ma bucur de asa o potriveala perfecta, de asa o privire blanda, de asa o mangaiere calda, de asa o vorba buna, de asa un compliment sincer, de asa o mana pe obrazul meu. 
"Let's try to keep this beautiful thing!"



:)


Minte neobosita. Prea multi si prea absenti. Unul. Privit inainte cu incredere. Zambet tamp pe vreme rece. of-of-of si un cartof. tanananan. pam-pam-pam
Astept randul meu. Pana atunci:
"I am shiny"


:)




1 octombrie 2013

Amintire de inceput de octombrie


“Mă întreb dacă o amintire e ceva ce ai sau ceva ce ai pierdut.” (Woody Allen)

 

*azi am desenat o amintire frumoasa. mi-a placut acest placut moment. se poate sa fie una la parinti, dar este speciala. pam pam.