23 octombrie 2013

Vine o zi..




§              O zi cand vei realiza ca “viata e scurta” nu-i un cliseu rasuflat, ci doar un alt adevar.
§              O zi cand vei privi cenusa propriei constructii si vei plange la funerariile propriilor vise.
§              O zi in care te vei trezi ca nu mai ai lacrimi de plans si atunci vei incepe sa zambesti.
§              O zi in care nu vei mai fi tu asa cum erai odata, pentru ca vei fi fost rapit de extraterestii si inlocuit cu alt om care nu va mai semana cu tine. Si toti care te cunosteau iti vor plange disparitia o vreme dupa care te vor uita, lasandu-te acolo unde ti-e si locul – in trecut.
§              O zi in care vei invata ca omul cel mai sincer, mai drag si mai apropiat al tau esti tu si ca asta nu se numeste egoism.
§              O zi in care tot ce iubeai vreodata iti va produce repulsie; saruturile dragi se vor transforma in saruturi de iuda, imbratisarea va fi rece asemenea unui mort, privirea tradatoare va dezvalui micimea unui suflet chinuit de minciuna, care va sta trufas in fata ta.
§             O zi in care vei recunoaste ca joci un rol pe scena vietii, ca ai de aparat o imagine si o vei face cu orice pret, incalcandu-ti de cele mai multe ori valorile si credintele.
§              O zi in care te vei descompune si vei descoperi in tine o suma de ritualuri sociale invatate mecanic, multa prostie, putin sentiment si un sac de oase in putrefactie – si nu te vei speria! Iti vei accepta statutul.


§     O  zi in care cineva-ti va spune ca suntem suma oamenilor pe care ii intalnim si tu nu vei intelege asta. Pentru ca tu crezi ca stii doar pentru ca recunosti ceea ce vezi si stii sa anticipezi deoarece cunosti prea bine. Un biet flamand care nu stie nimic dar va trai mereu cu iluzia ca a stiut mai mult decat oricine!
§        O zi in care vorbele de altadata te vor lasa rece, ba mai mult te vor revolta pentru ca iti ataca demnitatea. “Da’ cine se crede de-mi spune inca fatarniciile astea rasuflate in care nu a crezut niciodata si in care m-a invatat ca nu are rost sa ma incred?!” Si o sa taci. Nu o sa te impotrivesti, nu o sa incerci sa le opresiti. Poate ca iti vei juca rolul. Il vei lasa sa creada ca te-a pacalit. Il vei lasa sa le spuna, pentru ca ai inteles ca-i face placere sa le auda din gura-i. Dar nu vor mai conta. Si vei pleca. Zi de zi mai departe, mai departe, catre nicaieri. Si se va trezi in fata unui manechin demitizat care-ti va purta numele. Si atat.
§        O zi cand te vei preda. Te vei abandona in fata destinului si vei pluti pentru ca vei fi inteles ca osteneala ta, oricat de mare, nu va incalzi niciodata planeta, ci doar un suflet mic pe care merita sa-l cauti.
§      O zi cand vei uita. Vei uita totul, pentru ca nu a fost asa de important. Si singurul lucru care-ti va aminti de atunci vor fi doar cicatriciile- estompate si ele de trecerea timpului si versurile unei melodii care inseamna doar “noi”.
§         O zi cand o data cu uitarea va veni si iertarea…
§      O zi in care te vei incredinta altei priviri si o vei lua increzator de la capat. Si nu va mai conta ce-a fost sau ce-o sa vina.

Si vine o zi in care totul se va sfarsi….

Indrazneste si citeste. Indrazneste si asculta. Indrazneste sa simti si tu.

***text cu influente darkish din vreme facultatii, inca valabil pe alocuri. e placut sa le descopar dupa ceva ani...se pare ca mi-a placut sa scriu dintotdeauna :)