30 noiembrie 2013

Lucky a.k.a Haos

se termina toamna azi.
incepe iarna maine.
la mine e fierbinte azi.
sper sa fie la fel si maine.

cineva pregateste cina pentru mine.
eu ma uit la Anatomia lui Grey.
ma apuca plansul un pic.
eu zic ca e de la film, dar nu e.

nu mai inteleg nimic.
nu am puterea sa gandesc prea mult.
ascult Lucky pe repeat.
imi place ca suna ca mierea.

din haos se naste viata.
parul imi gadila spatele.
ma trece un fior.
si zambesc ascuns fara sa inteleg.

24 noiembrie 2013

Mi-e dor ....




Azi. Tare. Gol.
Pot spune pentru ca simt.
Mi-e tare tare dor de oamenii care-mi ating adancul sufletului cu o privire. De oamenii dragi alaturi de care ma simt vie; explozie de culoare.
Mi-e dor de lucruri simple si de imbratisari stranse.
Mi-e dor sa ma alint si sa intreb tot felul de lucruri naive.
Mi-e dor sa cutreieram tarile si sa vorbim despre cai verzi.
Mi-e dor sa ma strigi Frimiturica si eu sa ma simt intr-adevar firava si protejabila.
Mi-e dor de mese impreuna si bucurii depline.
Mi-e dor de bunatate si ajutor.
Mi-e dor de ce conteaza si e mult.
Mi-e dor sa descoperim locuri noi impreuna si de magia unor astfel de momente.
Mi-e dor sa simt ca-mi sare inima din piept cand sunt cu voi, printre voi.
Vorba cantecului (CC Taxi) ...mi-e dor si doare.

Haideti acasa oameni dragi!


23 noiembrie 2013

Decizia ne apartine. Ratarea, la fel.

Putem sa fim curve. Putem sa ne mintim si sa traim altceva decat ceea ce simtim. Putem sa facem usor de tot ceea ce este urat si banal. Dar fata de noi insine niciodata nu o sa putem sa ne ascundem cu adevarat. Fata de ceilalti, o putem face. Dar fata de noi, niciodata. Si Iadul atunci incepe cu adevarat. In momentul in care te joci cu sufletul. In momentul in care te obligi sa traiesti ceea ce nu vrei sa traiesti. Din mii de motive. Decizia ne apartine. Ratarea, la fel. Fiecare om stie foarte clar cand opteaza, de ce si pentru ce opteaza.

(Ce ne spunem cand nu ne vorbim- Chris Simion)



17 noiembrie 2013

Vulnerabilitate

Credem ca anii ne garanteaza cunoasterea. Cunoasterea oamenilor cu care interactionam. Fals! Cunoastem ce ne arata ei si apoi cand decid sa schimbe, cunoastem cu totul alte persoane in aceleasi carcase. Este confuzant, dar si foarte palpitant. Am vazut de curand un exercitiu de maxima vulnerabilitate la un om pe care nu-l credeam capabil de emotii puternice. Si m-a fascinat frumusetea momentului. Cred tare mult ca-ti trebuie curaj ca sa-ti permiti sa fii vulnerabil in fata oricui. Si cred ca-ti trebuie curaj ca sa recunosti cum simti cu adevarat. Unora le vine natural sa fie vulnerabili, pentru ca sta in firea lor. Altora le este foarte greu. Eu sunt in a doua categorie. Sau eram pana acum ceva ani cand tot faimoasa S. mi-a raspuns la o intrebare cu un simplu cuvant: "vulnerabilitate". Si de atunci a inceput efortul meu constant in acest sens. Astazi imi vine mai usor sa afisez vulnerabilitate, insa tot nu vine natural. O sa fie intr-o zi cu mult soare, insa pana atunci ma bucur de senzatia aia de nuditate completa, de deschidere absoluta, de caldura in corp. Imi place pentru ca este dezarmant. Nu ne aratam vulnerabili din frica; dar cine a calcat vreodata peste un suflet deschis? Cum ai putea sa razi de increderea pe care ti-o acorda cineva in momentul ala? Doamne cat imi place sa asist la momente din astea speciale! Si ma bucur de fiecare in parte pentru ca fac parte din micile minuni ale vietii.
Sa fim frumosi si vulnerabili cand simtitm!




Mental masturbation

Suntem cu totii vinovati. Nici macar nu trebuie sa mai recunoastem ca ne ocupam cu asa ceva. Se stie! Respingem ideea, dar nu abandonam actiunea. Ne prinde de multe ori, in special pe cei carora le place rolul de victima. Suntem cu totii victime si calai si totul este un dans haotic printre intamplari. Azi radem, maine plangeam ca apoi sa tipam din rasputeri de uimire. Fiecare are procesul lui si noi restul din jur ar trebui doar sa avem rabdare si incredere. Incredere ca lucrurile intotdeauna se aseaza cum e cel mai bine, chiar daca nu ne dam noi peste cap sa le indesam in sabloane predefinite. Incredere si curaj sa acceptam ca nu mereu avem raspunsul corect si ca de multe ori nici nu stim cum e mai bine. Si in momentele acestea in loc sa ne chinuim cu milioane de ganduri rumegate pana la epuizare, am putea sa "let it be"...oricat de greu ne-ar fi. Sa-i dam timp, sa-i dam spatiu sa fie, sa se dezvolte, sa devina. Sa ne dam timp, sa ne dam spatiu ca sa ne curatam. Dar nu, asta e foarte greu! Pentru ca suntem mancati de frica, ca un vierme ce ne mananca pe interior. Ne e atat de frica de aproape orice...ajungem sa ne fie frica si de propria umbra. Si atunci devine cu adevarat trist. Doar atunci cand zidurile din jur sunt mai mari decat individul, situatia devine trista. Se intra in coma si se iese greu. De putine ori se iese cu eforturi proprii, pentru ca ele nu mai sunt bazate pe dorinta. De multe ori se iese in urma unui ajutor primit din exterior. Si atunci redevine frumos. Frumos sa vezi ca mai e un cineva care nu e la fel de scufundat ca si tine; care mai are energie si rabdare sa-ti dea o mana de ajutor; sa incerce sa te scoata la lumina. Deci se poate! De fapt nu te salveaza, iti arata lumina. Trebuie sa fii deschis. 
Mental masturbation- asa ne-a zis S. in training si eu m-am simtit tare vizata. Ca doar imi amintesc de dimineti chinuite de ganduri si panici existentiale. Si stiu si cum e sa rumegi aceeasi idee la infinit, pana se descompune si nu mai prezinta interes. Partea buna este ca ne-a invatat si cum sa facem asta mai rar. Vestea este ca functioneaza si la inceput poate parea chiar o extrema. Nu-ti mai vine sa gandesti nimic. Nu-ti mai vine sa te intrebi "de ce X a reactionat asa", "de ce situatia Y este asa". O lasi sa fie si treci pe langa toate cu detasare, fara sa le mai chestionezi in incercarea de a gasi raspunsuri posibile. O sa vina ele precis- mai devreme sau mai tarziu. Se limpezeste totul intr-un mod surprinzator si gandul asta ma face sa "keep walking" :) 
Este duminica dimineata si m-am trezit zambind. De bucurie. M-am intalnit aseara cu mine de la 22 ani si nu mai semanam deloc. A trecut timpul frumos si sunt astazi mai rotunda si mai intreaga. Este un drum lin al devenirii, care lasa in urma doar momentele care conteaza cu adevarat. De la ani distanta pare ca totul are sens, intr-adevar si ca atunci cand ies/nu ies lucrurile este pentru ca asa trebuie sa fie. Hai cu incredere inainte, zic!




P.S: This is for you to remember

4 noiembrie 2013

She

She 
May be the song that summer sings 
May be the chill that autumn brings 
May be a hundred different things 
Within the measure of a day

She 
May be the beauty or the beast 
May be the famine or the feast 
May turn each day into a heaven or a hell 
She may be the mirror of my dreams 
The smile reflected in a stream 
She may not be what she may seem 
Inside her shell



***am inchis frumos haosul***
se vede soare
***respir soptit***
 

2 noiembrie 2013

Te cred!


Hai sopteste-mi asta cand ne cuibarim sub pilota si o sa te cred!


*** tunel catre lumi paralele