17 noiembrie 2013

Vulnerabilitate

Credem ca anii ne garanteaza cunoasterea. Cunoasterea oamenilor cu care interactionam. Fals! Cunoastem ce ne arata ei si apoi cand decid sa schimbe, cunoastem cu totul alte persoane in aceleasi carcase. Este confuzant, dar si foarte palpitant. Am vazut de curand un exercitiu de maxima vulnerabilitate la un om pe care nu-l credeam capabil de emotii puternice. Si m-a fascinat frumusetea momentului. Cred tare mult ca-ti trebuie curaj ca sa-ti permiti sa fii vulnerabil in fata oricui. Si cred ca-ti trebuie curaj ca sa recunosti cum simti cu adevarat. Unora le vine natural sa fie vulnerabili, pentru ca sta in firea lor. Altora le este foarte greu. Eu sunt in a doua categorie. Sau eram pana acum ceva ani cand tot faimoasa S. mi-a raspuns la o intrebare cu un simplu cuvant: "vulnerabilitate". Si de atunci a inceput efortul meu constant in acest sens. Astazi imi vine mai usor sa afisez vulnerabilitate, insa tot nu vine natural. O sa fie intr-o zi cu mult soare, insa pana atunci ma bucur de senzatia aia de nuditate completa, de deschidere absoluta, de caldura in corp. Imi place pentru ca este dezarmant. Nu ne aratam vulnerabili din frica; dar cine a calcat vreodata peste un suflet deschis? Cum ai putea sa razi de increderea pe care ti-o acorda cineva in momentul ala? Doamne cat imi place sa asist la momente din astea speciale! Si ma bucur de fiecare in parte pentru ca fac parte din micile minuni ale vietii.
Sa fim frumosi si vulnerabili cand simtitm!