15 ianuarie 2014

Fata pansament


moale, cald, pufos, relaxant, mereu deschis, incapator.
un loc.
frumos, senin, dragut, inteligent, adanc, calm, intelept.
un om.

adunate fac acasa
scazand zilele ajungem la camera de hotel
impartind la indivizi ne da sufletul
si inmultind cu multe experiente iese Mara de la 3

fata minunata la care fugi cand ti-e rau sau greu
care are ceaiuri aromate si vorbe bune in cartea magica
ce iti atinge inima cand te mangaie pe obraz
cea care stie sa te coasa si sa te impinga de la spate
pe care o placi pentru ca e simpla si frumoasa
si o alegi pentru ca iti cere atat de putin

Mara de la 3 e fata ta, fata in care te arunci cand ai nevoie de timp cu tine.
e fata pansament, dar ea nu stie asta.
o sa afle cand va ajunge pe podeaua stralucitoare, atunci cand ranile ti se vor inchide si vei porni vanjos la lupta...fara ea.




6 ianuarie 2014

Some people are worth melting for


Sunt oamenii aia care-ti ating sufletul cu tacerea lor, care stiu totul inainte sa le fi spus, care sunt vii si te umplu si pe tine de viata. Sunt oamenii care te deseneaza rotund si te rostogolesc prosteste prin zapada sau prin iarba verde. Sunt oamenii care te privesc si stiu sa puna intrebari corecte. Sunt oamenii care au rabdare si nu asteapta nimic la schimb. Sunt oameni rari, cred eu, pe care uneori din neatentie ii pierdem printre degete, asa cum lasam nisipul sa se scurga. Rari sunt pentru ca este imposibil sa existe compatibilitati totale cu prea multi oameni de pe acest pamant. 
Cand suntem tineri credem ca totul este replicabil; ca avem timp berechet si energie destula ca sa ne continuam drumul si implicit cautarea. Pentru ca nu stim ce ne asteapta la colt de drum, renuntam atat de usor la ce avem si este bun, pentru "altceva-ul" pe care ar fi posibil sa il gasim. Chiar daca pare perfect cu cineva, la cel mai mic semn de subrezire ne luam bagajele si plecam. Dar unde? Unde ne ducem dupa ce am cunoscut implinirea in doi? Cred ca intr-un mod inconstient pornim la drum intr-o cautare absurda a acelui "ceva" tocmai abandonat. Si alergam de bezmetici si cautam cu disperare si indesam patrat in forma de rotund in speranta ca se potriveste. Si ne invartim in cerc si nu renuntam la aceasta cautare pentru ca e palpitanta, pentru ca e timp, pentru ca avem credinta ca vom gasi ce cautam. Si in tot acest timp omul acela, omul acela pe care il cautam in altii ramane acolo unde il stim, unde l-am lasat. Si in preajma lui ne vom simti mereu la fel de plini si la fel de completi. Nu-i cam absurd? Trist este ca nu-i si utopic..
"Some people are worth melting for"...si m-am topit toata cand am auzit asta...pentru ca este o idee atat de simpla si de puternica exprimata intr-un fel care creeaza impact. Asa este! Asa este cu unii oameni, pentru fericitii care i-au intalnit pe aceia care intra perfect in formele lor. Nu ar fi frumos sa lasam alergatul asta fara sens si sa stam langa ei? Sa ne inscriem la Maraton daca vrem sa demonstram ceva cuiva si sa lasam ambitia, sa lasam orgoliu si sa fim vulnerabili complet? Ce rau poate sa se intample? O viata cu scanteie? Un ras din suflet? Niste siropuri in mesaje? Ei si! Pariez ca majoritatea oamenilor pot supravietui! :)



Some people are worth melting for! Some people are worth fighting for! ...and some people are not.


Cum stii? Nu stii...doar simti.

P.S: Olaf din "Frozen" este autorul ideii :P
P.P.S: Hai sa fie un an bun pentru toti! La multi ani si primul post!