20 iulie 2014

Gratitude is the best attitude

Cand schimbi teama cu incredere totala
Cand singuratatea devine prea plin
Cand weekendurile se dilata
Cand viitorul prinde culoare
Cand totul are un sens

Daca ar stii ce ii asteapta, probabil ca putini ar pleca la drum
Daca nu ar fi un gram de inconstienta, am ramane cu totii in contextul cunoscut
Daca nu ar fi si un pic greu, nu am putea sa apreciem cand primim ajutor si cand lucrurile se aseaza frumos
Daca nu as fi primit ghidare, nu mi-ar fi picat niciodata valul de pe ochi
Daca pot aprecia acum totul, este pentru ca sunt plina de recunostinta profunda

Sunt un om care se hraneste cu povesti
Am un job care imi permite sa ascult zeci de povesti zilnic
Am avut privilegiul de a contribui la scrierea unora dintre ele
Am ajuns sa deschid usi catre o alta experienta pentru putini oameni draguti
Simt o fericire profunda



Patru luni curand si nu ma hotarasc daca au trecut repede ori ba
Patru luni total diferite, care m-au provocat altfel
Patru luni tratament pentru imunitate, sres, teama etc
Patru luni de trait in lumea lui POT cantaresc cat 20 de luni in lumea cealalta
Patru luni de neinteles si lupta interioara

Pare ca mi-e mai clar acum ca mai stau o vreme...ca nu mai imi vine sa ma intreb ''dar eu cand merg acasa''. Se intampla mici minuni care dau sens plecarii; vin semne care imi spun ca a fost decizia corecta; este frumos si plin. M-am curatit in lunile astea de toate gandurile, de toate relatiile complicate, de toate intamplarile fara sens, de tot greul si nonsensul. Am nevoi mici aici. Am prea putin timp pentru drame. Am pielea sanatoasa pentru ca imi iese multumire prin toti porii. Am liniste in suflet si incredere in zilele care vor veni pentru ca simt ca nu mai sunt singura. Se deschide o lume atat de frumoasa care da sens zilelor mele. De aici pot vedea doar in sus. Si nu, nu e doar lapte si miere. Zicea cineva de curand ca traiul in strainatate este exil. Frumoasa idee...si adevarata intr-o oarecare masura. Exilul te transforma si te intareste. Exilul iti deschide ochii si dupa o vreme iti reconfigureaza valorile. Mai am rabdare, dar deja simt mici schimbari.

Facebookul minte si cuvintele nu pot cuprinde toata experienta. Dar pot sa spun ca merita cu totul. Nu e exaltare. Este sansa de a schimba povestea. Este munca multa cu rezultate frumoase. Nu stiu sa vorbesc prea mult despre tot ce se intampla...de aceea vorbesc rar, cand mai am ragaz sa mai adun cateva ganduri. In rest incerc sa cuprind cat mai multa informatie, sa ma plimb cat pot de mult, sa citesc ce imi place si sa multumesc in orice clipa. E un dar, e o sansa. Si nici nu am banuit ce ma asteapta cand am plecat...