11 ianuarie 2015

Daca o femeie tace, nu o intrerupe

[ Weekendul acesta a fost despre citit mult si relaxare. M-am intors destul de amestecata de acasa, din Romania, cu fel de fel de ganduri si de intrebari. Am simtit un alt fel de acasa cand am ajuns in Londra si parca m-am mai linistit. Sunt zeci sau poate sute de locuri deosebite unde poti merge sa citesti in orasul asta mare. Mi-am luat cartea de care nu m-am mai putut dezlipi si m-am indreptat vesel catre unul dintre locurile mele preferate din Londra- South Bank Center. Un loc in care poti sa fii si atat. Irina Binder si cartea ei in doua volume, ''Fluturi'' m-au fascinat si m-au purtat in lumea iubirii asumate, interzise, traite sau innabusite. Am plutit si mi s-a oprit respiratia de multe ori asteptand deznodamantul vreunei intamplari relatate cu atata talent si simplitate. M-a inspirat si mi-a activat visarea]

Daca ma gandesc la indragostelile mele de pana acum pot identifica fara eforturi un pattern. Mi-am dorit mereu o poveste si nu m-au multumit niciodata pe deplin baietii care m-au placut din prima. Am ales intotdeauna, intr-un mod mai mult inconstient, tot ce a fost complicat. Am incercat sa transform imposibilul in posibil, sa fac din oamenii de care ma simteam atrasa altceva decat erau de fapt. Desi imi doream un baiat asezat si linistit langa mine, ma indreptam spre acei ''bad boys'' pe care urma sa-i indrept. Si sunt sigura ca asta nu ma deosebeste cu nimic de cel putin jumatate dintre fetele de pe fata pamantului. Prea multe filme, prea multe carti, prea multe cantece ne induc ideea ca se poate, ca putem fi noi exceptia, ca putem fi noi nu primele, dar ultimile din viata unui barbat. Uneori se intampla, alteori nu. Si nu este dramatic. Dar asta intelegem doar mai tarziu.
M-am aruncat intotdeauna doar in povestile pe care le-am simtit si pe care mi le-as fi putut asuma. Visand la ele si brodandu-le contextul, am avut uneori rabdare infinita asteptandu-le debutul. M-am indragostit usor de tanarul profi inconjurat de mister pe care nu l-am inteles niciodata pana la capat, care m-a plimbat in tacere pe drumuri lungi si in tari straine, dar care nu m-a lasat niciodata sa ma apropii prea mult. Apoi m-am topit intr-un weekend din august dupa vamistul rebel cu piele frumoasa, care avea cea mai blanda privire si un suflet gol. Am fost pentru o vreme exceptia, dar apoi m-am plictisit sa fiu singura in doi. Mi-a placut si de iubitul altcuiva si m-am jucat naiv si inocent cu ''cum ar fi fost daca'' in timp ce imparteam popcorn-ul la film. Cel mai mult am staruit langa cel mai bun prieten pe care l-am avut vreme de cativa ani. La inceput ne-am placut, dar am ales alt drum. Ne-am impins in gauri negre si am zburdat pe pajisti insorite. Ne-am planificat restul vietii alaturi de alte persoane, spunandu-ne prosteste ca ne vom creste macar nepotii impreuna. Am sperat, am luptat, am asteptat, m-am revoltat, am plecat. As indrazni sa cred ca ne-am schimbat un pic sufletul si ca ne-am consumat un pic din inocenta visarii, obosind prea mult in timp ce urcam spre Varful Tampa, apogeul nostru. Mi-am ales povestile care mi-au facut inima sa se miste si le-am abandonat cand nu le-am mai putut proiecta in viitor. 
Londra mi-a adus o poveste neasteptata. Una diferita, cu un alt scenariu. Tot brunet si cu barba cum imi place mie asa de mult, insa total necomplicat si bun. Nu sti niciodata ce-ti aduce viata, dar trebuie sa fii lucid si pregatit in orice clipa. Poate ca nu se intampla intotdeauna cum ne-am imaginat, dar sigur se intampla cum e mai potrivit pentru noi. Simt asta in fiecare zi in care ma fac mica in bratele lui si ma simt protejata. Cand imi da mie partea mai buna din mancare. Cand stie ca de fapt am dialoguri intense pe interior atunci cand tac si imi sopteste amuzat ''cand o femei tace, sa nu o intrerupi'. Mie imi plac cuvintele, dar lui ii place sa faca mai mult decat sa vorbeasca.  Pragmatic si concret este omul care mi-a incalzit sufletul in orasul asta care devine usor usor acasa. Si eu ma-ndragostesc de el pentru ca nu imi face parul cret si pentru ca ma invata sa devin simpla. Sa las analiza si sa aleg experientele. Sa nu ma justific. Sa fiu sirop alintat si sa ma simt speciala pentru felul in care proiectez lucrurile in viitor. Sa fiu colorata si sa zambesc atat de larg si luminos. Este un om expresiv, pe care il tot descopar cu surprindere in fiecare zi.
Astazi simt ca imi bubuie inima de implinire si de visare. E de la carte, dar si de la linistea pe care o port cu mine. Cand sunt in Bucuresti ma conectez la vechiul ''eu''. Cel care a alergat dupa complicat, dupa interzis, dupa imposibil. Cand sunt aici, ma bucur ca am parte de o noua experienta. Autentica, palpabila, plina. Si nu imi ramane decat sa ma bucur si sa imi reconfirm ca lucurile in viata se intampla cu un sens. Acum ramane de aflat care este continuarea povestii mele.

[Ma intreb daca povestea din cartea Irinei este 100% adevarata si daca eu as fi avut puterea sa o duc asumat pana la capat. Este o poveste vie care te invita la introspectie, la analiza si la dans. Un dans nebun al unei inimi in care intra mai multe feluri de iubire. O iubire care te incatuseaza si te lasa fara optiuni in final. O iubire mare, dar interzisa care da sens fiecarei zile traite in lux. Si ea, un personaj realist care isi marturiseste lucid slabiciunile si greselile, fara sa le adauge scuze nenecesare. Un personaj pe care il indragesti din prima si alaturi de care ramai pana la final]